6 intrări

school Articole pe această temă:

71 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre. – Onomatopee.

PISC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre. – Onomatopee.

PISC2, piscuri, s. n. 1. Vârf ascuțit (și golaș) de munte sau de deal, dominând o vale sau o depresiune; piscan. 2. Capătul din față, ascuțit și încovoiat în sus, al unei luntrii. 3. (Pop.) Parte a carului (sau a saniei) de care se fixează proțapul. – Et. nec.

pisc1 i [At: PODARIU, FL. 64 / E: fo] (Reg; are) 1-2 Cuvântul care imită strigătul caracteristic al unor (pui de) păsări Si: piu1.

pisc2 sn [At: (a. 1541) CUV. D. BĂTR. I, 241/3 / Pl: ~uri / E: nct] 1 Vârf ascuțit și stâncos, caracteristic regiunilor muntoase și deluroase, de obicei fără vegetație, cu pante repezi, dominând o vale sau o depresiune Si: creștet, (reg) picui1. 2 (Pgn) Munte. 3 (Pgn) Deal. 4 (Rar) Ridicătură de pământ Si: dâmb, movilă. 5 (Reg) Ostrov. 6 (Îrg) Proră a unei nave. 7 Extremitate a unei ambarcații. 8 (Reg) Capăt ascuțit și curbat în sus cu care se sfârșesc tălpile saniei. 9 (Pop) Parte de car sau de la sanie de care se fixează proțapul Si: (reg) cârlig, furcă, grui, popârțac2. 10 (Reg) Defect de țesătură care face ca una dintre marginile materialului să aibă un colț mai înaintat decât cealaltă. 11 (Trs) Bucată de teren de formă triunghiulară, cuprinsă între două dealuri sau între două pâraie. 12 (Mol; Trs) Gaură de la piatra alergătoare a morii Si: (reg) piscoaie (7).

PISC2, piscuri, s. n. 1. Vârf ascuțit (și golaș) de munte sau de deal, dominând o vale sau o depresiune; piscan. 2. Capătul din față, ascuțit și încovoiat în sus, al unei ambarcații. 3. (Pop.) Parte a carului (sau a saniei) de care se fixează proțapul. – Et. nec.

PISC, piscuri, s. n. 1. Vîrf stîncos ascuțit (de obicei fără vegetație) al unui munte. Pîcla se lăsă pe poalele Ceahlăului și piscul rămase în lumină nins, dincolo de lume și singur. SADOVEANU, F. J. 366. Din văile umbroase ale munților Tazlăului, cu piscuri pierdute în pulbere de lumină, negurile albe se înălțau spre văzduhuri. HOGAȘ, M. N. 151. Un vultur săgață mîndru de un pisc cu fruntea ninsă. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Fig. Cînd atîția oameni care erau socotiți piscuri ale timpului nostru se macină și se năruie, ce uimitor e ca un om simplu, necunoscut, să rămînă un om întreg, adevărat. BOGZA, A. Î. 654. ♦ Culme. Veni și sultan Murad cu toate ostile lui și ocoli pre Iancu-vodă în mijlocul cîmpilor Rigăi, într-un pisc de deal. BĂLCESCU, O. I 48. 2. Capătul dinainte, ascuțit și încovoiat în sus, al unei luntri; bot (2). Bătrîna se uita lung pe mare să vadă felinarul de la piscul luntrii lui Spirea. CONTEMPORANUL, VII 22. Caicul lovea, În pisc îl izbea Și-n două-l făcea. TEODORESCU, P. P. 651. 3. (Munt., Mold.) Vîrful de la inima carului, de care se fixează proțapul. Osia, piscul, scaunul [carului]. se fac din lemn de frasin. I. IONESCU, M. 709.

PISC1 interj. (se folosește, mai ales, repetat pentru a imita sunetul produs de unele păsări). /Onomatopee.

PISC2 ~uri n. 1) Partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; vârf; culme; creastă; coamă; spinare; creștet. 2) Capătul de dinainte, ascuțit și încovoiat în sus al unei luntre; bot. 3) pop. Parte a carului sau a saniei în care se fixează proțapul. /Orig. nec.

PISC s.n. (Mold., Trans. S) Plisc, cioc, clonț. A: Iară ea îi bate cu piscul în coaste să nu se îngrașe. FL. D 1754-1762, 61v. C: El orbeaște și i să zgîrceaște piscul supt barbă. F 1693, 47r; cf. FL. D 1682, 81r; FL. D 1693, 17v. Etimologie necunoscută.

pisc n. 1. vârf mai ascuțit de munte: vulturul ce pe piscuri sboară BOL.; 2. furca carului sau a saniei; 3. botul luntrei. [Redus din pițic = it. PIZZICO, extremitate].

pisc n., pl. urĭ (vsl. piskŭ, fluĭer, pol. ceh. pysk, bot, plisc. V. piscuĭ, plist și fistulă). Vîrf de munte. Cap (vîrf) de peninsulă. Partea din ainte a căruțeĭ, a caruluĭ orĭ a săniiĭ. V. gruĭ 2.

PIȘCÁ, pișc, vb. I. 1. Tranz. A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând-o sau strângând-o și producând o senzație dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându-le puțin și dându-le drumul, pentru a le face să vibreze. 2. Tranz. A rupe sau a tăia câte puțin din ceva. ♦ (Fam.) A se alege cu ceva. ♦ (Fam.) A fura câte puțin, pe nesimțite; a ciupi, a șterpeli. 3. Tranz. (Despre insecte) A înțepa, a mușca. ◊ Expr. Ca (și) cum (sau cât) te-ar pișca un purice = foarte puțin, aproape deloc. ♦ (Despre animale și păsări) A apuca cu dinții, cu ciocul, fără a răni; p. ext. a mânca. 4. Tranz. și intranz. (Despre vânt, frig etc.) A provoca o senzație neplăcută, dureroasă, a înțepa, a arde. ♦ Tranz. (Despre brumă, ger etc.) A strica, a vătăma (parțial) frunzele sau fructele plantelor. 5. Tranz. (Despre băuturi alcoolice, condimente sau mâncăruri condimentate) A provoca o senzație de arsură, de usturime, de înțepătură; a ustura. 6. Tranz. (Glumeț) A lovi, a atinge ușor, a șfichiui pe cineva; p. ext. a bate. ♦ Fig. A înțepa cu vorba; a tachina, a șfichiui. 7. Refl. (Reg.; despre Lună și lumina ei) A începe să scadă, să descrească. – Et. nec.

PLISC, pliscuri, s. n. 1. Partea anterioară, lunguiață și cornoasă, a gurii pasărilor; cioc, clonț. ♦ Fig. (Peior.) Gură (la om). 2. P. anal. Capătul ascuțit sau lunguieț, în formă de cioc, al unui obiect; vârf. 3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori roșii sau albe și cu fructul ascuțit ca un cioc de barză (Erodium cicutarium).Et. nec.

pișca[1] [At: HERODOT (1645), 33 / V: (reg) pisca / Pzi: pișc / E: nct] 1 vt (C. i. ființe) A prinde cu vârful degetelor pielea sau carnea, ridicând-o puțin în sus sau strângând-o și producând o senzație specifică de durere Si: a ciupi, (reg) a picura, a pișcura1 (1), a pițiga (1). 2 vt (Reg; îe) A ~ boul de corn A-și atrage o neplăcere. 3 vt (C. i. coardele unor instrumente muzicale) A apuca cu degetele, ridicându-le puțin și dându-le apoi drumul pentru a le face să vibreze. 4 vt A rupe cu vârful degetelor, cu gura etc., câte puțin din ceva Si: a pițiga (2), a smulge, a tăia. 5 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A se roade puțin Si: a se ciupi. 6 vr (Fig; fam) A fura câte puțin, pe nesimțite Si: (fam) a ciupi, a șterpeli. 7 vi (Fig; fam) A realiza unele beneficii ilicite mărunte. 8 vr (Pop; fig; d. lună și d. conturul ei) A descrește treptat. 9 vt (D. insecte) A înțepa cu ajutorul unui organ bucal sau abdominal special adaptat Si: (reg) a pițiga (3). 10 vr (Îlav) Ca (și) cum (sau, reg, cât) te-ar ~ un purice Foarte puțin. 11 vr (Îal) Aproape imperceptibil. 12 vr (Îal) Extrem de ușor. 13 vr (D. animale și păsări) A apuca cu dinții, cu ciocul, producând o senzație dureroasă Si: (reg) a pițiga (4). 14 vrr (Pop; pex; d. plantele urticante) A urzica. 15 vt (Fig; d. vânt, ger etc.) A provoca o senzație chinuitoare, dureroasă. 16 vt (D. brumă; ger etc. c. i. plante sau părți ale lor) A usca parțial. 17 vt(a) (D. băuturi, condimente sau mâncăruri condimentate, mirosuri) A provoca o senzație specifică de înțepătură pe limbă, în nări, de usturime Si: a ciupi, (reg) a pișcura1 (6), a pițiga (5). 18 vt (Fam) A plesni ușor. 19 vt (Pgn) A bate. 20 vt A ironiza. 21 vt (Înv; fig) A hărțui în timpul unei lupte, al unei confruntări armate. 22 vt (Mun; fig) A surprinde pe nepregătite. 23 vt (Mun; fig; c. i. o gestiune, un bilanț, un dosar etc.) A cerceta superficial. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

plisc1 sn [At: ASACHI, S. L. I, 259 / V: (înv) pisc, piscă sf, (reg) flisc / Pl: ~uri / E: nct] 1 Parte anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, servind pentru apucarea și sfâșierea, fărâmițarea hranei Si: cioc, clonț, (îrg) rost, (reg) ciup, clobanț. 2 (Pgn) Gură a păsărilor. 3 (Îc) ~ul-cocorului (sau ~-cucoarei, ~-berzei) Mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și acoperită de peri aspri, cu flori roșii sau albe dispuse în umbele și cu fructul ascuțit ca un cioc de barză Si: (reg) bănat, ciocul-berzei, clonțul-cocostârcului, cucute, cumătră, floarea-vinului, greghetin (2) (Erodium cicutarium). 4 (Bot; reg; îac) Ciocul-berzei (Geranium lucidum). 5 (Bot; reg; îac) Greghetin (1) (Geranium pratense). 6 (Bot; reg; îac) Pălăria-cucului (Geranium phaeum). 7 (Bot; reg; îac) Priboi (Geranium macrorrhizum). 8-9 (Bot; îc) ~-păsăresc Bălușcă (Ornithogalum gussonei și umbellatum). 10 (Bot; îac) Laptele-păsării (Gagea lutea). 11 (Bot; reg; îc) ~ul-ciorii Bălușcă (Ornithogalum pyrenaicum). 12 (Imp; spc) Rât. 13 (Dep) Gură la om. 14 (Reg; îe) A fi bun de ~ A fi bună de gură. 15 (Mol; pan) Vârf al unui obiect. 16 (Reg) Coastă sau deal steril, acoperit cu piatră.

PIȘCÁ, pișc, vb. I. 1. Tranz. A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând-o sau strângând-o și producând o senzație dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându-le puțin și dându-le drumul, pentru a le face să vibreze. 2. Tranz. A rupe sau a tăia câte puțin din ceva. ♦ (Fam.) A se alege cu ceva. ♦ (Fam.) A fura câte puțin, pe nesimțite; a ciupi, a șterpeli. 3. Tranz. (Despre insecte) A înțepa, a mușca. ◊ Expr. Ca (și) cum (sau cât) te-ar pișca un purice = foarte puțin, aproape deloc. ♦ (Despre animale și păsări) A apuca cu dinții, cu ciocul, fără a răni; p. ext. a mânca. 4. Tranz. și intranz. (Despre vânt, frig etc.) A provoca o senzație neplăcută, dureroasă, a înțepa, a arde. ♦ Tranz. (Despre brumă, ger etc.) A strica, a vătăma (parțial) frunzele sau fructele plantelor. 5. Tranz. (Despre băuturi alcoolice, condimente sau mâncăruri condimentate) A provoca o senzație de arsură, de usturime, de înțepătură; a ustura. 6. Tranz. (Glumeț) A lovi, a atinge ușor, a șfichiui pe cineva; p. ext. a bate. ♦ Fig. A înțepa cu vorba; a tachina, a șfichiui. 7. Refl. (Reg.; despre lună și lumina ei) A începe să scadă, să descrească. – Et. nec.

arată toate definițiile

Intrare: Pisc
nume propriu (I3)
  • Pisc
Intrare: pisc (interj.)
pisc2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • pisc
Intrare: pisc (s.n.)
pisc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pisc
  • piscul
  • piscu‑
plural
  • piscuri
  • piscurile
genitiv-dativ singular
  • pisc
  • piscului
plural
  • piscuri
  • piscurilor
vocativ singular
plural
Intrare: pișca
verb (VT17)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pișca
  • pișcare
  • pișcat
  • pișcatu‑
  • pișcând
  • pișcându‑
singular plural
  • pișcă
  • pișcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pișc
(să)
  • pișc
  • pișcam
  • pișcai
  • pișcasem
a II-a (tu)
  • piști
(să)
  • piști
  • pișcai
  • pișcași
  • pișcaseși
a III-a (el, ea)
  • pișcă
(să)
  • piște
  • pișca
  • pișcă
  • pișcase
plural I (noi)
  • pișcăm
(să)
  • pișcăm
  • pișcam
  • pișcarăm
  • pișcaserăm
  • pișcasem
a II-a (voi)
  • pișcați
(să)
  • pișcați
  • pișcați
  • pișcarăți
  • pișcaserăți
  • pișcaseți
a III-a (ei, ele)
  • pișcă
(să)
  • piște
  • pișcau
  • pișca
  • pișcaseră
pisca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pișcă-n-floare
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișcă-n-floare
  • pișcă-n-floare
plural
genitiv-dativ singular
  • pișcă-n-floare
  • pișcă-n-floare
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișcă-n-flori
  • pișcă-n-flori
plural
genitiv-dativ singular
  • pișcă-n-flori
  • pișcă-n-flori
plural
vocativ singular
plural
Intrare: plisc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plisc
  • pliscul
  • pliscu‑
plural
  • pliscuri
  • pliscurile
genitiv-dativ singular
  • plisc
  • pliscului
plural
  • pliscuri
  • pliscurilor
vocativ singular
plural
piscă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pisc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pisc
  • piscul
  • piscu‑
plural
  • piscuri
  • piscurile
genitiv-dativ singular
  • pisc
  • piscului
plural
  • piscuri
  • piscurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pisc (interj.)

  • 1. adesea repetat Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre.
    surse: DEX '09

etimologie:

pisc (s.n.)

  • 1. Vârf ascuțit (și golaș) de munte sau de deal, dominând o vale sau o depresiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: piscan diminutive: pisculeț attach_file 4 exemple
    exemple
    • Pîcla se lăsă pe poalele Ceahlăului și piscul rămase în lumină nins, dincolo de lume și singur. SADOVEANU, F. J. 366.
      surse: DLRLC
    • Din văile umbroase ale munților Tazlăului, cu piscuri pierdute în pulbere de lumină, negurile albe se înălțau spre văzduhuri. HOGAȘ, M. N. 151.
      surse: DLRLC
    • Un vultur s-agață mîndru de un pisc cu fruntea ninsă. EMINESCU, O. IV 119.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd atîția oameni care erau socotiți piscuri ale timpului nostru se macină și se năruie, ce uimitor e ca un om simplu, necunoscut, să rămînă un om întreg, adevărat. BOGZA, A. Î. 654.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Veni și sultan Murad cu toate oștile lui și ocoli pre Iancu-vodă în mijlocul cîmpilor Rigăi, într-un pisc de deal. BĂLCESCU, O. I 48.
        surse: DLRLC
  • 2. Capătul din față, ascuțit și încovoiat în sus, al unei luntrii; bot
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bot proră / provă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Bătrîna se uita lung pe mare să vadă felinarul de la piscul luntrii lui Spirea. CONTEMPORANUL, VII 22.
      surse: DLRLC
    • Caicul lovea, În pisc îl izbea Și-n două-l făcea. TEODORESCU, P. P. 651.
      surse: DLRLC
  • 3. popular Parte a carului (sau a saniei) de care se fixează proțapul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Osia, piscul, scaunul [carului]. se fac din lemn de frasin. I. IONESCU, M. 709.
      surse: DLRLC

etimologie:

pișca pisca

  • 1. tranzitiv A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând-o sau strângând-o și producând o senzație dureroasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciupi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Da dumneata ce tot vrei cu mine...? Mă-nghiontești, mă piști, ce naiba vrei? GALAN, Z. R. 244.
      surse: DLRLC
    • Ia du-te în casă, trezește-ți copilul din somn și el atunci are să înceapă a plînge; pe urmă pișcă-l tot cîte oleacă și el are să înceapă a țipa. CREANGĂ, P. 173.
      surse: DLRLC
    • figurat Frusina pișcă inima tuturor bărbaților. GALACTION, O. I 128.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându-le puțin și dându-le drumul, pentru a le face să vibreze.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Moțăia, însă degetele pișcau, arare, strunele. PAS, L. I 33.
        surse: DLRLC
      • Chitaristul... pișcă, patetic și cadențat, coardele chitarei. DELAVRANCEA, la TDRG.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A rupe sau a tăia câte puțin din ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • O iapă... pișcată la urechea dreaptă. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Vîrful [caierului] se mai pișcă, adică se mai scoate din el păr și se pune către partea de jos a caierului. PAMFILE, I. C. 8.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Se pișcă vîrfurile plantelor, pentru a se întîrzia înflorirea. La TDRG.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv Despre insecte:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mușca înțepa attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mă pișcau de spate și de ceafă o întreagă republică de furnici. HOGAȘ, M. N. 11.
      surse: DLRLC
    • [Fătul babei] s-au făcut purice... și s-au vîrît în cămeașa lui, și unde n-au început a mi-l mușca și a mi-l pișca într-un fel ca acela, că zmăul nu mai avea astîmpăr. SBIERA, P. 143.
      surse: DLRLC
    • Strînge-ți, leleo, buzele, Că le pișcă muștele. ALECSANDRI, P. P. 340.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie Ca (și) cum (sau cât) te-ar pișca un purice = foarte puțin, aproape deloc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Dar la o împărăție, ca cum te-ar pișca un purice, nu se mai bagă în samă. CREANGĂ, P. 258.
        surse: DLRLC
    • 3.2. (Despre animale și păsări) A apuca cu dinții, cu ciocul, fără a răni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Lupii... au găsit în fundul munților iapa babei. Cum au dat de ea, unde nu mi-o încep ei, unul a o pișca, altul a o mușca, unul a o împinge, altul a o ghionti și așa mai departe. SBIERA, P. 59.
        surse: DLRLC
      • De șoimei pișcată, D-ogari mursicată. TEODORESCU, P. P. 59.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv intranzitiv (Despre vânt, frig etc.) A provoca o senzație neplăcută, dureroasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: arde înțepa attach_file 2 exemple
    exemple
    • Gerul ne pișcă obrazul. STANCU, U.R.S.S. 36.
      surse: DLRLC
    • Frigul pișca ușurel de vîrful nasului. ZAMFIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • 4.1. tranzitiv (Despre brumă, ger etc.) A strica, a vătăma (parțial) frunzele sau fructele plantelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Toamna, tîrziu, după ce bruma pișcase frunzele, ea ședea cu Anca la fereastră. SLAVICI, O. II 52.
        surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv (Despre băuturi alcoolice, condimente sau mâncăruri condimentate) A provoca o senzație de arsură, de usturime, de înțepătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ustura attach_file 2 exemple
    exemple
    • Simt untul sfîrîind și pișcîndu-mă de limbă. SADOVEANU, O. VIII 161.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Ardeiul iute pișcă.
      surse: DLRLC
  • 6. tranzitiv glumeț A lovi, a atinge ușor, a șfichiui pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Traian n-avusese nevoie să fie pișcat ca să intre în el învățăturile vechi. Le deprinsese pe toate din plăcere. SADOVEANU, P. M. 148.
      surse: DLRLC
  • 7. reflexiv regional (Despre Lună și lumina ei) A începe să scadă, să descrească.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Eu socot, uncheșule, așa: cum s-a pișca lumina, cum se schimbă vremea. SADOVEANU, O. A. I 158.
      surse: DLRLC
    • Noi dintr-un ceaslov Putem ști ziua lunii și ceasul cînd se pișcă. NEGRUZZI, S. II 178.
      surse: DLRLC

etimologie:

pișcă-n-floare pișcă-n-flori

  • surse: DLRLC Șăineanu, ed. VI Scriban attach_file un exemplu
    exemple
    • Mai erau braniști ca ale Cornetului și Adîncatei, în care să viersuiască pișca-n-floare cu pene de aur și cu cioc de mierlă. MACEDONSKI, O. III 135.
      surse: DLRLC

etimologie:

plisc piscă pisc

  • 1. Partea anterioară, lunguiață și cornoasă, a gurii pasărilor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cioc (s.n.) clonț diminutive: pliscușor attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cucoșul se întoarse cu secerea cozii spre focul din horn și cu pliscul spre poartă. SADOVEANU, B. 27.
      surse: DLRLC
    • Văzu cum vine un corb mare și frumos, aducîndu-i pîne în plisc. STĂNOIU, C. I. 154.
      surse: DLRLC
    • Măi, ia dă-te jos și vezi ce are cucoșul cela în plisc. CREANGĂ, P. 64.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat peiorativ Gură (la om).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gură attach_file 2 exemple
      exemple
      • Nu ți-e rușine, măi Niculăeș, să căști asupra mea pliscul? SADOVEANU, N. F. 100.
        surse: DLRLC
      • Ia tacă-ți pliscul, cu atîta văicăreală! GALACTION, O. I 83.
        surse: DLRLC
  • 2. prin analogie Capătul ascuțit sau lunguieț, în formă de cioc, al unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vârf attach_file 2 exemple
    exemple
    • Paloșele vîjîie și sfîșie în carne și sînge, și pliscurile sulițelor deschid izvoare roșii. SADOVEANU, O. I 195.
      surse: DLRLC
    • [Apa] se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi brazde de argint. EMINESCU, O. IV 128.
      surse: DLRLC

etimologie: