26 de definiții pentru grangur glangur grangurean greangur gangor gangur grangor grangure


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grangur sm [At: CANTEMIR, IST. 179 / V: gan~, ~e, ~gor, grean~, gla~[1] / Pl: ~i / E: ml galgulus] 1 Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galben-aurii pe corp, pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) sau verzui pe corp, cu pântecele alb și aripile gri la femelă Si: (reg) ciuflor, domnișor, pișcă-n-flori, zamfiră (Oriolus oriolus). 2 (Prt) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă Si: (pfm) ștab. corectată

  1. În original, 2 var. fără accent — LauraGellner

GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă; ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (= galbulus).

GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă (în rândurile clasei dominante); ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).

GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cîntătoare, migratoare, din ordinul păsărelelor, cu penele galbene, afară de aripi și de mijlocul cozii, care sînt negre (Oriolus galbula). Un grangur sta nemișcat pe o ramură de fag întinsă spre soare; îi sticleau penele ca gălbănușul oului. SADOVEANU, O. III 355. Un grangur de aur cîntînd m-a-ndemnat S-adorm între frunze de plopi și răchită. MACEDONSKI, O. I 99. 2. (Ironic) Nume dat reprezentanților cu vază ai clasei exploatatoare și jandarmilor. V. curcan. L-a dus la oraș jandarmul pe văru-meu Pantilie. L-au sucit, l-au răsucit, nimic n-au putut stoarce din el grangurii. STANCU, D. 39. – Variante: grángure, gángur (CAMILAR, TEM. 298, SADOVEANU, D. P. 94), grángor (ODOBESCU, S. III 87) s. m.

GRÁNGUR ~i m. 1) Pasăre migratoare, cântătoare, cu penaj galben și negru la mascul și verde împestrițat cu alb la femelă (care trăiește în păduri și livezi). 2) fig. peior. Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă. /<lat. galgulus

GÁNGUR s. m. v. grangur.

GRÁNGOR s. m. v. grangur.

GRÁNGURE s. m. v. grangur.

gangur (grangur) m. pasăre cântăreață galbenă și mare cât mierla (Oriolus galbula): ganguri de aur ce au cuiburi de mătase AL. [Lat. GALGULUS; forma munteană grangur e analogică (cf. graur)].

gángur m. (lat. gálgulus, din gálbulus, adică „gălbior”). Est. Grangure, o pasăre din neamu merleĭ, galbenă, cu vîrfurile aripilor negre și care face un cuĭb spînzurat și lucrat cu mare artă. V. aușel.

grángure m. (d. gangur). Vest. Gangur. Fig. Fam. Persoană importantă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grángur s. m., pl. gránguri

grángur s. m., pl. gránguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRÁNGUR s. (ORNIT.; Oriolus oriolus) (reg.) domnișor, pișcănfloare, zamfiră, mierlă-galbenă, (Olt.) cinflor.

GRANGUR s. (ORNIT.; Oriolus oriolus) (reg.) domnișor, pișcănfloare, zamfiră, mierlă-galbenă, (Olt.) cinflor.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grángur (gránguri), s. m.1. Pasăre cîntătoare cu penele galbene (Oriolus galbula). – 2. Ștab, om puternic. – Mr. galgur „galben verzui”. Lat. galgŭlus (Pușcariu 725; Candrea-Dens., 748; REW 3647; DAR; Rosetti, I, 167), cf. sp. gálgulo. Pentru sensul 2, cf. celălalt nume al păsării, domnișor.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

grangur, granguri s. m. (peior.) 1. v. grande. 2. (intl.) polițist cu o funcție importantă.

Intrare: grangur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grangur
  • grangurul
  • granguru‑
plural
  • granguri
  • grangurii
genitiv-dativ singular
  • grangur
  • grangurului
plural
  • granguri
  • grangurilor
vocativ singular
  • grangurule
  • grangure
plural
  • grangurilor
glangur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grangurean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
greangur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gangur
  • gangurul
  • ganguru‑
plural
  • ganguri
  • gangurii
genitiv-dativ singular
  • gangur
  • gangurului
plural
  • ganguri
  • gangurilor
vocativ singular
  • gangurule
  • gangure
plural
  • gangurilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grangor
  • grangorul
  • grangoru‑
plural
  • grangori
  • grangorii
genitiv-dativ singular
  • grangor
  • grangorului
plural
  • grangori
  • grangorilor
vocativ singular
  • grangorule
  • grangore
plural
  • grangorilor
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grangure
  • grangurele
plural
  • granguri
  • grangurii
genitiv-dativ singular
  • grangure
  • grangurelui
plural
  • granguri
  • grangurilor
vocativ singular
  • grangure
plural
  • grangurilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gangor
  • gangorul
  • gangoru‑
plural
  • gangori
  • gangorii
genitiv-dativ singular
  • gangor
  • gangorului
plural
  • gangori
  • gangorilor
vocativ singular
  • gangorule
  • gangore
plural
  • gangorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grangur glangur grangurean greangur gangor gangur grangor grangure

  • 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus).
    exemple
    • Un grangur sta nemișcat pe o ramură de fag întinsă spre soare; îi sticleau penele ca gălbănușul oului. SADOVEANU, O. III 355.
      surse: DLRLC
    • Un grangur de aur cîntînd m-a-ndemnat S-adorm între frunze de plopi și răchită. MACEDONSKI, O. I 99.
      surse: DLRLC
  • 2. peiorativ admite vocativul Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă.
    surse: DEX '09 sinonime: ștab (persoană)
    • diferențiere ironic Nume dat reprezentanților cu vază ai clasei exploatatoare și jandarmilor.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • L-a dus la oraș jandarmul pe văru-meu Pantilie. L-au sucit, l-au răsucit, nimic n-au putut stoarce din el grangurii. STANCU, D. 39.
        surse: DLRLC

etimologie: