3 intrări
39 de definiții

Explicative DEX

PIPA, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg. și fam.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.

PIPĂRA vb. I v. pipera.

PIPĂRA vb. I v. pipera.

PIPĂRA vb. I v. pipera.

PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipăra vb. I] – Din piper.

PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipăra vb. I] – Din piper.

cipcară sf vz piparcă

pipa vi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~pez, pip / E: pipă] 1-2 (Trs) A fuma (cu pipa) Si: a pipăi2 (1-2), a pipăli (1-2). 3 (Reg; d. cai) A da din cap în sus și în jos, din cauza căldurii. 4 (Reg) A moțăi.

pipară sf vz piparcă

piparcă sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) pipară, (reg) pipare, ~percă / Pl: ~părci / E: piper + că] 1 (Bot; Trs; Ban) Ardei (Capsicum annuum). 2 (Prc) Fruct al pipărcii (1). 3 (Bot; îvr; îf pipară) Salvie (Salvia splendens). 4 (Bot; Olt; îf pipercă) Colăcel (Pelargonium peltatum). 5 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Dintele-dracului (Polygonum hydropiper). 6 (Reg; îs) ~ roșie, ~ dă rântaș, ~ pisăzată Boia de ardei (2). 7 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg; art) Melodie după care se execută piparca (7).

pipare sf vz piparcă

pipăra v vz pipera

pipera vt(a) [At: ANON. CAR / V: ~păra[1] (Pzi: și reg, pipăr), pinpăra / Pzi: ~rez / E: piper] (C. i. mâncăruri sau băuturi) 1 A presăra piper sau alte condimente, pentru a potrivi gustul, a iuți etc. 2 (Rar) A pișca la limbă, în urma consumării unui aliment puternic condimentat, iute etc. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

pipercă sf vz piparcă

piupăra[1] v vz pipera

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită greșit: pinpăra. Compară cu varianta piuper a cuvântului piper — LauraGellner

PIPA, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.

PIPA, pip și pipez, vb. I. Intranz. (Transilv.) A fuma (cu pipa). Îți dăm și o pipă, spune înălțatului împărat să pipeze cu ea. RETEGANUL, P. II 69. [Bărbatul] să stea-n casă la pipat, Să nu meargă seara-n sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181. ◊ Tranz. Fetele din Arpătac Mereu pipă la tăbac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452.

PIPARCĂ, pipărci, s. f. (Ban., Transilv.) Ardei (mai ales iute). Nici piparca n-o întrece, se spune despre o femeie limbută și iute.

PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. (Și în forma pipăra) A pune piper într-o mîncare, pentru a-i potrivi gustul. ♦ Intranz. A avea gustul înțepător al piperului, a produce usturime. Pipărușul pipără. PĂSCULESCU, L. P. 96. – Variantă: pipăra (prez. ind. și: pipăr) vb. I.

PIPARCĂ, pipărci, s. f. (Reg.) Ardei (iute). ◊ Expr. Nici piparca n-o întrece, se spune despre o femeie limbută și iute. – Magh. paprika (după piper).

A PIPA ~ez intranz. A fuma din pipă. /Din pipă

A PIPERA ~ez tranz. 1) (mâncăruri, alimente) A condimenta cu piper; a drege cu piper. 2) reg. (produs alimentar) A trata cu ardei (pentru a da gust iute); a ardeia; a iuți. /Din piper

piparcă f. V. paprică.

pip și pipéz, a -á v. tr. și intr. (d. pipă). Trans. Fumez.

pipárcă f., pl. e saŭ ărcĭ (d. paprică). Trans. Piper, ardeĭ.

piperéz v. tr. Dreg cu piper: a pipera o cĭorbă.

Ortografice DOOM

pipa (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pipez, 3 pipează; conj. prez. 1 sg. să pipez, 3 să pipeze

pipera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. piperez, 3 piperează; conj. prez. 1 sg. să piperez, 3 să pipereze

pipa (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 3 pipează

pipera (a ~) vb., ind. prez. 3 piperează

pipa vb., ind. prez. 1 sg. pipez, 3 sg. și pl. pipează

pipera vb., ind. prez. 1 sg. piperez, 3 sg. și pl. piperează

Sinonime

PIPA vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)

PIPARCĂ s. v. ardei, boia.

*PIPA vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)

piparcă s. v. ARDEI. BOIA.

Arhaisme și regionalisme

PIPARCĂ s.f. (Ban.) Ardei. Piparkĕ. AC, 360. Etimologie: cf. piper.

pipa, pipez, vb. I (reg.) 1. a fuma cu pipa. 2. (despre cai) a da mereu din cap în sus și în jos (din cauza căldurii). 3. a face pipe.

piparcă, pipărci, s.f. (reg.) 1. ardei (plantă și fruct). 2. (înv.) salvie. 3. colăcel. 4. boia (de ardei), paprică. 5. (art.) numele unui dans popular.

pipárcă, s.f. v. pipercă.

Intrare: pipa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipa
  • pipare
  • pipat
  • pipatu‑
  • pipând
  • pipându‑
singular plural
  • pipează
  • pipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pipez
(să)
  • pipez
  • pipam
  • pipai
  • pipasem
a II-a (tu)
  • pipezi
(să)
  • pipezi
  • pipai
  • pipași
  • pipaseși
a III-a (el, ea)
  • pipează
(să)
  • pipeze
  • pipa
  • pipă
  • pipase
plural I (noi)
  • pipăm
(să)
  • pipăm
  • pipam
  • piparăm
  • pipaserăm
  • pipasem
a II-a (voi)
  • pipați
(să)
  • pipați
  • pipați
  • piparăți
  • pipaserăți
  • pipaseți
a III-a (ei, ele)
  • pipează
(să)
  • pipeze
  • pipau
  • pipară
  • pipaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipa
  • pipare
  • pipat
  • pipatu‑
  • pipând
  • pipându‑
singular plural
  • pipă
  • pipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pip
(să)
  • pip
  • pipam
  • pipai
  • pipasem
a II-a (tu)
  • pipi
(să)
  • pipi
  • pipai
  • pipași
  • pipaseși
a III-a (el, ea)
  • pipă
(să)
  • pipe
  • pipa
  • pipă
  • pipase
plural I (noi)
  • pipăm
(să)
  • pipăm
  • pipam
  • piparăm
  • pipaserăm
  • pipasem
a II-a (voi)
  • pipați
(să)
  • pipați
  • pipați
  • piparăți
  • pipaserăți
  • pipaseți
a III-a (ei, ele)
  • pipă
(să)
  • pipe
  • pipau
  • pipară
  • pipaseră
Intrare: piparcă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piparcă
  • piparca
plural
  • pipărci
  • pipărcile
genitiv-dativ singular
  • pipărci
  • pipărcii
plural
  • pipărci
  • pipărcilor
vocativ singular —
plural —
pipară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cipcară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipare
  • piparea
plural
  • pipări
  • pipările
genitiv-dativ singular
  • pipări
  • pipării
plural
  • pipări
  • pipărilor
vocativ singular —
plural —
pipercă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pipera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipera
  • piperare
  • piperat
  • piperatu‑
  • piperând
  • piperându‑
singular plural
  • piperează
  • piperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piperez
(să)
  • piperez
  • piperam
  • piperai
  • piperasem
a II-a (tu)
  • piperezi
(să)
  • piperezi
  • piperai
  • piperași
  • piperaseși
a III-a (el, ea)
  • piperează
(să)
  • pipereze
  • pipera
  • piperă
  • piperase
plural I (noi)
  • piperăm
(să)
  • piperăm
  • piperam
  • piperarăm
  • piperaserăm
  • piperasem
a II-a (voi)
  • piperați
(să)
  • piperați
  • piperați
  • piperarăți
  • piperaserăți
  • piperaseți
a III-a (ei, ele)
  • piperează
(să)
  • pipereze
  • piperau
  • piperară
  • piperaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipăra
  • pipărare
  • pipărat
  • pipăratu‑
  • pipărând
  • pipărându‑
singular plural
  • pipărează
  • pipărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pipărez
(să)
  • pipărez
  • pipăram
  • pipărai
  • pipărasem
a II-a (tu)
  • pipărezi
(să)
  • pipărezi
  • pipărai
  • pipărași
  • pipăraseși
a III-a (el, ea)
  • pipărează
(să)
  • pipăreze
  • pipăra
  • pipără
  • pipărase
plural I (noi)
  • pipărăm
(să)
  • pipărăm
  • pipăram
  • pipărarăm
  • pipăraserăm
  • pipărasem
a II-a (voi)
  • pipărați
(să)
  • pipărați
  • pipărați
  • pipărarăți
  • pipăraserăți
  • pipăraseți
a III-a (ei, ele)
  • pipărează
(să)
  • pipăreze
  • pipărau
  • pipărară
  • pipăraseră
piupăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pipa, pipezverb

  • 1. regional familiar A fuma (cu pipa). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îți dăm și o pipă, spune înălțatului împărat să pipeze cu ea. RETEGANUL, P. II 69. DLRLC
    • format_quote [Bărbatul] să stea-n casă la pipat, Să nu meargă seara-n sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181. DLRLC
    • format_quote Fetele din Arpătac Mereu pipă la tăbac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452. DLRLC
etimologie:
  • pipă DEX '98 DEX '09

piparcă, pipărcisubstantiv feminin

  • 1. regional Ardei (mai ales iute). DLRLC
    sinonime: ardei boia diminutive: pipărcuță
    • chat_bubble Nici piparca n-o întrece, se spune despre o femeie limbută și iute. DLRLC
etimologie:

pipera, piperezverb

  • 1. A pune piper sau, prin extensiune, alte condimente (iuți) în mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. rar A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pipărușul pipără. PĂSCULESCU, L. P. 96. DLRLC
etimologie:
  • piper DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.