4 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIL interj. Strigăt cu care vânătorii îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului. – Din fr. pille.

PIL interj. Strigăt cu care vânătorii îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului. – Din fr. pille.

pil3 sn [At: GORJAN, H. I, 75/8 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Bici cu codiriștea scurtă, făcut din curele împletite sau din vână de bou Si: biciușcă, cravașă, (reg) gârbaci, harapnic, pilac. 2 Pisălog (1).

pil1 i [At: ALECSANDRI, T. 1671 / E: fr pille] Strigăt cu care vânătorul îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului Si: apucă!, prinde! șo!

pil4 sn [At: (a. 1778) FURNICĂ, I. C. 68 / Pl: ~uri / E: ger Pille] (Îvr) Pilulă (1).

pil2 i [At: VÂN. PESC. noiembrie 1961, 11 / E: fo] (Are) Cuvânt care imită strigătul sitarilor.

PIL1 interj. (Franțuzism) Strigăt cu care vînătorul își asmute cîinele pentru a-l face să se arunce asupra vînatului. Tu dresai, de mic și cu o minunată răbdare, pe prepelicarul tău ca să asculte la semnalele consacrate; «pst!», «pil!» și «aport!». ODOBESCU, S. III 3.

PIL2, piluri, s. n. Un fel de bici cu codiriștea scurtă, făcut din curelușe împletite. Este Iorgovan copilul, ce bate turcii cu pilul. TEODORESCU, P. P. 561. Lovitură (aplicată cu acest bici). O sută de piluri de vînă de bou. GORJAN, H. I 75.

PIL1 interj. Strigăt cu care vînătorul asmute cîinele asupra vînatului. – Fr. pille.

PIL2, piluri, s. n. Bici cu codiriștea scurtă, făcut din curelușe împletite. ♦ Lovitură aplicată cu acest bici.

PIL interj. Strigăt adresat de vînător cîinelui pentru a-l îndemna să se arunce asupra vînatului. [< fr. pille].

-PIL2 elem. „rețea”. (< fr. -pile, cf. gr. pilos)

PIL1 interj. (strigăt adresat de vânător câinelui pentru a-l îndemna să se arunce asupra vânatului) apucă! prinde! (< fr. pille)

PIL interj. (se folosește ca adresare către un câine de vânătoare pentru a-l asmuți asupra vânatului). /<fr. pille

pil n. biciu cu coada scurtă (în Oltenia). [Origină necunoscută].

pil n. Tr. pisălog: bate Turcii cu pilul POP. [Cf. pilă].

1) pil m., pl. (var. din turc. fil, elefant, turc. nord pel, ossetic pil, v. ind. pîlu. V. fil). L. V. Elefant. S. n. Fildeș.

2) pil n., pl. urĭ (orig. neșt.). Vest. Bicĭ lung împletit cu codorișca scurtă și care servește la mînat boiĭ ș. a.: sta călare cu pilu (Gr. N. 1, 77), avea un bicĭ cu el, un pil cu coderia scurtă (VR. 1911, 10, 5), Hristos ĭ-a luat la goană cu pilu (Smara, Univ. 20 Aug. 1912), plesni din pil (ChN. I, 14, 17 și 61). V. nagaĭcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pil interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pil interj. – Cuvînt cu care se îndeamnă cîinii de vînătoare. Fr. pille < it. piglia.

pil (piluri), s. n.1. Vargă, băț. – 2. (Olt.) Bici, cravașă. Origine incertă. Ar putea fi vorba de un lat. *pillum, cf. pillapiuă, în loc de pila „stîlp” și pilum „suliță”; în acest caz ar fi însemnat la început „piuă”. Nu e [1] constatată o pronunțare palatalizată[2], care ar proba acest etimon; în plus, se mai consideră ca der. de la pil, cuvintele pilos (var. chilos), adj. (puternic, rezistent; încăpățînat, îndărătnic) și pilug (var. chilug, v. aici). corectat(ă)

  1. o → ␣​ — Ladislau Strifler
  2. patalizată → palatalizată — Ladislau Strifler

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pil1, piluri, s.n. (reg.) 1. cravașă făcută din nuiele subțiri de salcie împletite. 2. bici cu coadă scurtă, făcut din curele împletite sau din vână de bou; gârbaci, biciușcă, cravașă, harapnic; lovitură dată cu acest bici. 3. pisălog.

pil2, piluri, s.n. (înv.) pilulă.

-PIL1 „poartă, orificiu, perforație”. ◊ gr. pyle „poartă” > fr. -pyle, germ. id., engl. id. > rom. -pil.

-PIL2 „rețea, păienjeniș”. ◊ gr. pilos „pîslă, băteală” > fr. -pile, engl. id. > rom. -pil.

Intrare: pil (interj.)
pil1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pil
Intrare: pil (s.n.)
pil2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pil
  • pilul
  • pilu‑
plural
  • piluri
  • pilurile
genitiv-dativ singular
  • pil
  • pilului
plural
  • piluri
  • pilurilor
vocativ singular
plural
Intrare: pil (suf. - poartă)
sufix (I7-S)
  • pil
Intrare: pil (suf. - rețea)
sufix (I7-S)
  • pil
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pilinterjecție

  • 1. Strigăt cu care vânătorii îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tu dresai, de mic și cu o minunată răbdare, pe prepelicarul tău ca să asculte la semnalele consacrate; «pst!», «pil!» și «aport!». ODOBESCU, S. III 3. DLRLC
etimologie:

pil, pilurisubstantiv neutru

  • 1. Un fel de bici cu codiriștea scurtă, făcut din curelușe împletite. DLRLC
    • format_quote Este Iorgovan copilul, ce bate turcii cu pilul. TEODORESCU, P. P. 561. DLRLC
    • 1.1. Lovitură (aplicată cu acest bici). DLRLC
      sinonime: lovitură
      • format_quote O sută de piluri de vînă de bou. GORJAN, H. I 75. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.