piersica vt [At: POLIZU / V: ~seca / Pzi: piersic / E: piersică] 1 (Pop; c. i. oameni, copii) A lovi, a bate tare, provocându-i umflături, bășici pe corp. 2 (Prc) A urzica, a bășica cu o plantă urticantă.

piersicà v. fam. a bate strașnic. [Lit. a bate piersic: cf. a bate măr].

piarsecă sf vz piersică

piersă^[1] sf vz piersică

pierseca v vz piersica

piersecă sf vz piersică

piersegă sf vz piersică

piersică sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) piarsecă, (reg) piersegă / Pl: ~ici, (pop) ~ice / E: ml persica] 1 Fruct comestibil al piersicului (1), cărnos, suculent și parfumat, de formă aproape sferică, acoperit cu o pieliță pufoasă, de culoare gălbuie-roșiatică, cu sâmburele foarte dur și brăzdat de șanțuri. 2 (Reg; d. pânză; îla) În sâmburul ~cii Care a fost lucrat cu un anumit model în țesătură, asemenea sâmburelui de piersică. 3 (Trs; Mar; șîs piersecă de vară) Caisă.

PIERSICĂ, piersici, s. f. Fructul piersicului. I-a veni minte atunci Cînd a crește în tei nuci... și piersicile prin soc. TEODORESCU, P. P. 273.

PIERSICĂ ~ci f. Fruct al piersicului. [G.-D. piersicii] /<lat. persica

piersică f. fructul comestibil al piersicului. [Lat. PERSICA].

pérsică (est) și pĭérsică (vest) f., pl. e și ĭ (lat. pĕrsĭca, it. pesca, [Urbino, Cors. pérsika], pv. persega, presega, fr. pêche, sp. péjego, prisco, pg. pecego. D. rom. vine rut. pérsik. V. perjă). Fructu persiculuĭ. (Persicele-s maĭ marĭ de cît caisele, aŭ carnea roșie violetă acoperită de un fel de puf, ĭar sîmburele brăzdat și foarte dur. Sînt și varietățĭ maĭ micĭ, galbene).

1) pĭérsic, -ă, -íŭ V. persic, -ă, -íŭ.

2) pĭérsic, a -á v. tr. (d. pĭersică s. f., ca și măr din „a bate măr”). Munt. vest. Fam. Bat măr, lovesc pe cineva lăsîndu-l vînătăĭ (cam ca pe coaja persicelor și merelor lovite): fugițĭ, că vă pĭersic (CL. 1910, 543). V mecesc.

piersica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. piersic, 2 sg. piersici, 3 piersică; conj. prez. 1 sg. să piersic, 3 să piersice

piersica (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 piersică

piersica vb., ind. prez. 1 sg. piersic, 3 sg. și pl. piersică

piersică s. f., g.-d. art. piersicii; pl. piersici

piersică s. f., g.-d. art. piersicii; pl. piersici

piersică s. f., g.-d. art. piersicii; pl. piersici

piersică, pl. piersici

piersecă, -ci.

piersica (piersic, piersicat), vb. – A lovi, a bate tare. – Var. pierseca. Lat. persĕcāre „a extermina” (Bogrea, Dacor., I, 249; REW 6425a; Rosetti, I, 170). Der. din piersică (Tiktin; Spitzer, Dacor., III, 654; cf. Bogrea, Dacor., IV, 841) nu e probabilă.

PIERSÍCĂ (lat. persica) s. f. Fruct al piersicului, bogat în vitamine, zaharuri, săruri minerale; este o drupă cărnoasă, de formă aproape sferică, gălbuie sau roșietică, cu pielița catifelată, pulpa suculentă parfumată și sâmburele dur, brăzdat de șanțuri. Se prelucrează industrial sub formă de gemuri, compoturi, marmelade, dulcețuri; folosit și la prepararea țuicii. Sunt diuretice, depurative, energizante, spasmolitice etc. Cel mai mare producător de p. din lume este China (3,8 mil. t, 2000).

piersică, piersici s. f. sâni de femeie tari, frumoși.

PIERSICA vb. v. bășica, urzica.

piersica vb. v. BĂȘICA. URZICA.