3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

PICHÉT2 s. n. Țesătură deasă de bumbac, de mătase sau din fibre sintetice, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de la suprafață formează un desen (geometric) în relief. – Din fr. piqué.

PICHÉT2 s. n. Țesătură deasă de bumbac, de mătase sau din fibre sintetice, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de la suprafață formează un desen (geometric) în relief. – Din fr. piqué.

PICHÉT3, (I) pichete, s. n., (II) picheți, s. m. I. S. n. 1. Subunitate însărcinată cu asigurarea securității trupelor aflate în marș sau în staționare. 2. (Adesea urmat de determinarea „de grăniceri”) Subunitate însărcinată în trecut cu paza unui sector al frontierei. ♦ Clădire în care își avea sediul această subunitate. 3. Corp organizat (de militari sau de civili) însărcinat cu apărarea sau cu paza unui obiectiv important, cu stingerea incendiilor într-o întreprindere etc. ♦ (În sintagma) Pichet de grevă = grup de greviști care stau la poarta întreprinderii lor pentru a preveni pe cei din afară despre declanșarea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. II. S. m. Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu, locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc. – Din fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket.

PICHÉT1 s. n. Numele unui joc de cărți care se joacă (în două persoane) cu treizeci și două de cărți. – Din fr. piquet.

PICHÉT1 s. n. Numele unui joc de cărți care se joacă (în două persoane) cu treizeci și două de cărți. – Din fr. piquet.

PICHÉT3, (I) pichete, s. n., (II) picheți, s. m. I. S. n. 1. Subunitate însărcinată cu asigurarea securității trupelor aflate în marș. 2. (Adesea urmat de determinarea „de grăniceri”) Subunitate însărcinată în trecut cu paza unui sector al frontierei. ♦ Clădire în care își avea sediul această subunitate. 3. Grup organizat (de militari sau de civili) însărcinat cu apărarea sau cu paza unui obiectiv important, cu stingerea incendiilor într-o întreprindere etc. ♦ (În sintagma) Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști care stau de gardă la poarta întreprinderii lor pentru a preveni pe muncitorii din afară despre declanșarea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. II. S. m. Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu, locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc. – Din fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket.

PICHÉT2 s. n. Țesătură deasă de bumbac sau de mătase, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de Ia suprafață formează un desen în relief (romburi, dungi etc.). Călca ușor în virful picioarelor, mîndru, într-o bluză de pichet albă. BART, E. 70. Banul îmbrăcat în anteriu de sevai subțire cu o libadea de pichet alb pe deasupra. ședea în pridvorul (balconul) casei. FILIMON, C. 144.

PICHÉT4, pichete, s. n. 1. Clădire în care este instalat sediul, la graniță, al unei subunități de grăniceri. în fața pichetului de grăniceri se alcătuiau în fiecare dimineață echipelepoștelede hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. BART, E. 288. Vedem o scenă în care ostașii romani dau foc cu torțele la niște colibe făcute de scînduri... Ai zice că vezi pe columnă pichete de ale grănicerilor romini, din insulele Dunării. ODOBESCU, S. II 280. 2. Subunitate de soldați grăniceri care are misiunea de a păzi frontiera unei țări într-un anumit punct. îi cerea colonelului să-i mai dea încă vreo cîteva pichete de pază. CAMIL PETRESCU, O. II 487. 2. (În expr.) Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști, care stau de gardă la poarta întreprinderilor, pentru a informa pe muncitorii din afară despre declararea grevei și pentru a împiedica vreo agresiune din partea spărgătorilor de grevă. Ne hotărîserăm să facem pichete de grevă. Era rîndul meu. Am plecat, pe seară, de acasă. DEMETRIUS, C. 45. – Pl. și: (învechit) picheturi (BĂLCESCU, O. I 37).

PICHÉT1 s. m. Numele unui joc de cărți. Nu era zi în care să nu fi jucat... cel puțin șase-șapte partide de pichet. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 34. Petrecerea întreruptă pentru o clipă își urmă cursul mai departe: care jucau maus, care preferans, care pichet. HOGAȘ, H. 84.

PICHÉT3, picheți, s. m. Țăruș de lemn care se înfige în pămînt pentru a marca un punct al unei alinieri ori al unui traseu, sau locul unde urmează să fie plantat un puiet de pom, de arbore etc.

pichét2 (joc de cărți, țesătură) s. n.

pichét1 (țăruș) s. m., pl. pichéți

pichét3 (unitate militară) s. n., pl. pichéte

PICHÉT s. (înv.) posadă. (~ de graniță.)

PICHÉT3 s.n. 1. (În trecut) Punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ♦ Mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol. ◊ Pichet de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stând la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. [Pl. -te, -turi. / < fr. piquet, cf. germ. Pikett].

PICHÉT2 s.n. Numele unui joc de cărți. [< fr. piquet].

PICHÉT4 s.n. Rachiu de drojdie îndoit cu apă. ♦ (p. ext.) Vin de calitate proastă, contrafăcut. [< fr. piquette].

PICHÉT1 s.n. Țesătură de bumbac cu două urzeli diferite. [Pl. -turi, -te. / < fr. piqué].

PICHÉT s.m. Țăruș de lemn folosit pentru a marca un punct (la o aliniere, pe un traseu etc.). [< fr. piquet].

PICHÉT4 s. n. rachiu de drojdie îndoit cu apă. ◊ vin de calitate proastă. (< fr. piquette)

PICHÉT3 I. s. n. 1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ◊ mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol. o~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. ~ de grevă = detașament de greviști, care, stând la poarta întreprinderilor sau a instituțiilor, previn pe cei din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. II. s. m. țăruș de lemn pentru a marca un punct (pe un traseu etc.). (< fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)

PICHÉT2 s. n. numele unui joc de cărți care se joacă (în doi) cu 32 de cărți. (< fr. piquet)

arată toate definițiile

Intrare: pichet (pl. -e)
pichet (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichet
  • pichetul
  • pichetu‑
plural
  • pichete
  • pichetele
genitiv-dativ singular
  • pichet
  • pichetului
plural
  • pichete
  • pichetelor
vocativ singular
plural
Intrare: pichet (pl. -ți)
pichet (pl. -ți) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichet
  • pichetul
  • pichetu‑
plural
  • picheți
  • picheții
genitiv-dativ singular
  • pichet
  • pichetului
plural
  • picheți
  • picheților
vocativ singular
plural
Intrare: pichet (pl. -uri)
pichet (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichet
  • pichetul
  • pichetu‑
plural
  • picheturi
  • picheturile
genitiv-dativ singular
  • pichet
  • pichetului
plural
  • picheturi
  • picheturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)