5 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICHET2 s. n. Țesătură deasă de bumbac, de mătase sau din fibre sintetice, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de la suprafață formează un desen (geometric) în relief. – Din fr. piqué.

PICHET2 s. n. Țesătură deasă de bumbac, de mătase sau din fibre sintetice, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de la suprafață formează un desen (geometric) în relief. – Din fr. piqué.

PICHET1 s. n. Numele unui joc de cărți care se joacă (în două persoane) cu treizeci și două de cărți. – Din fr. piquet.

PICHET1 s. n. Numele unui joc de cărți care se joacă (în două persoane) cu treizeci și două de cărți. – Din fr. piquet.

PICHET3, (I) pichete, s. n., (II) picheți, s. m. I. S. n. 1. Subunitate însărcinată cu asigurarea securității trupelor aflate în marș sau în staționare. 2. (Adesea urmat de determinarea „de grăniceri”) Subunitate însărcinată în trecut cu paza unui sector al frontierei. ♦ Clădire în care își avea sediul această subunitate. 3. Corp organizat (de militari sau de civili) însărcinat cu apărarea sau cu paza unui obiectiv important, cu stingerea incendiilor într-o întreprindere etc. ♦ (În sintagma) Pichet de grevă = grup de greviști care stau la poarta întreprinderii lor pentru a preveni pe cei din afară despre declanșarea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. II. S. m. Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu, locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc. – Din fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket.

pichet2 sn [At: (a. 1816) IORGA, S. D. XII, 174 / V: (rar) pi sf / Pl: (rar) ~uri / E: fr piqué] 1 Țesătură deasă de bumbac sau, mai rar, de mătase, de nailon, executată cu două urzeli diferite, una de bază și alta care formează pe fața țesăturii desene în relief. 2 (Reg; csnp; pbl) Fir de bumbăcel.

pichet3 sn [At: STAMATI, D. / Pl: ? / E: fr piquet] Joc de cărți care se joacă în două persoane, cu treizeci și două de cărți.

pichet4 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr piquette] 1 Rachiu de drojdie îndoit cu apă. 2 Vin de calitate proastă, contrafăcut.

pichet1 [At: AR (1829), 592/5 / Pl: (rar) ~e / (înv) ~uri, ~e (rar) ~e / E: fr piquet, ger Pichet, rs пикет] 1 sn Subunitate militară însărcinată cu siguranța trupelor în timpul marșului. 2 (Înv; șîs ~ de grăniceri) Subunitate militară cu misiunea de asigurare a pazei unui sector de frontieră. 3 (Îas) Clădire în care se află o astfel de unitate. 4 Detașament militar însărcinat cu apărarea unor obiecte importante. 5 (Îs) ~ de incendiu Subunitate militară sau grup de oameni instruit și înzestrat cu mijloace tehnice pentru stingerea incendiilor. 6 (Îs) ~ de grevă Detașament de muncitori greviști care stau de pază la poarta întreprinderii pentru a aduce la cunoștința muncitorilor din afară știrea despre declararea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. 7 sm Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri, al unui traseu etc. incompletă în original

PICHET3, (I) pichete, s. n., (II) picheți, s. m. I. S. n. 1. Subunitate însărcinată cu asigurarea securității trupelor aflate în marș. 2. (Adesea urmat de determinarea „de grăniceri”) Subunitate însărcinată în trecut cu paza unui sector al frontierei. ♦ Clădire în care își avea sediul această subunitate. 3. Grup organizat (de militari sau de civili) însărcinat cu apărarea sau cu paza unui obiectiv important, cu stingerea incendiilor într-o întreprindere etc. ♦ (În sintagma) Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști care stau de gardă la poarta întreprinderii lor pentru a preveni pe muncitorii din afară despre declanșarea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. II. S. m. Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu, locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc. – Din fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket.

PICHET3, picheți, s. m. Țăruș de lemn care se înfige în pămînt pentru a marca un punct al unei alinieri ori al unui traseu, sau locul unde urmează să fie plantat un puiet de pom, de arbore etc.

PICHET4, pichete, s. n. 1. Clădire în care este instalat sediul, la graniță, al unei subunități de grăniceri. În fața pichetului de grăniceri se alcătuiau în fiecare dimineață echipelepoștelede hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. BART, E. 288. Vedem o scenă în care ostașii romani dau foc cu torțele la niște colibe făcute de scînduri... Ai zice că vezi pe columnă pichete de ale grănicerilor romini, din insulele Dunării. ODOBESCU, S. II 280. 2. Subunitate de soldați grăniceri care are misiunea de a păzi frontiera unei țări într-un anumit punct. Îi cerea colonelului să-i mai dea încă vreo cîteva pichete de pază. CAMIL PETRESCU, O. II 487. 2. (În expr.) Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști, care stau de gardă la poarta întreprinderilor, pentru a informa pe muncitorii din afară despre declararea grevei și pentru a împiedica vreo agresiune din partea spărgătorilor de grevă. Ne hotărîserăm să facem pichete de grevă. Era rîndul meu. Am plecat, pe seară, de acasă. DEMETRIUS, C. 45. – Pl. și: (învechit) picheturi (BĂLCESCU, O. I 37).

PICHET1 s. m. Numele unui joc de cărți. Nu era zi în care să nu fi jucat... cel puțin șase-șapte partide de pichet. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 34. Petrecerea întreruptă pentru o clipă își urmă cursul mai departe: care jucau maus, care preferans, care pichet. HOGAȘ, H. 84.

PICHET2 s. n. Țesătură deasă de bumbac sau de mătase, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de Ia suprafață formează un desen în relief (romburi, dungi etc.). Călca ușor în virful picioarelor, mîndru, într-o bluză de pichet albă. BART, E. 70. Banul îmbrăcat în anteriu de sevai subțire cu o libadea de pichet alb pe deasupra. ședea în pridvorul (balconul) casei. FILIMON, C. 144.

PICHET1 s.n. Țesătură de bumbac cu două urzeli diferite. [Pl. -turi, -te. / < fr. piqué].

PICHET4 s.n. Rachiu de drojdie îndoit cu apă. ♦ (p. ext.) Vin de calitate proastă, contrafăcut. [< fr. piquette].

PICHET3 s.n. 1. (În trecut) Punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ♦ Mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rînd în caz de pericol. ◊ Pichet de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stînd la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. [Pl. -te, -turi. / < fr. piquet, cf. germ. Pikett].

PICHET s.m. Țăruș de lemn folosit pentru a marca un punct (la o aliniere, pe un traseu etc.). [< fr. piquet].

PICHET2 s.n. Numele unui joc de cărți. [< fr. piquet].

PICHET1 s. n. țesătură deasă cu două urzeli diferite, cu desene în relief. (< fr. piqué)

PICHET4 s. n. rachiu de drojdie îndoit cu apă. ◊ vin de calitate proastă. (< fr. piquette)

PICHET2 s. n. numele unui joc de cărți care se joacă (în doi) cu 32 de cărți. (< fr. piquet)

PICHET3 I. s. n. 1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ◊ mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol. o~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. ~ de grevă = detașament de greviști, care, stând la poarta întreprinderilor sau a instituțiilor, previn pe cei din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. II. s. m. țăruș de lemn pentru a marca un punct (pe un traseu etc.). (< fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)

PICHET3 ~uri n. 1) Țesătură deasă (de bumbac), mai ales de culoare albă, cu dungi înguste în relief pe una din fețe, folosită pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte ușoară (pentru femei și copii). 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. piqué

PICHET4 ~ți m. Țăruș înfipt în pământ pentru a marca ceva (un traseu, locul de plantare a unui arbore etc.). /<fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket

PICHET1 n. Joc de cărți în care se consideră câștigător acel participant care adună mai multe cărți de aceeași culoare sau valoare. /<fr. piquet

PICHET2 ~e n. 1) Subunitate militară care asigură securitatea trupelor în marș. 2) Subdiviziune de grăniceri însărcinată cu paza unui sector de frontieră. ◊ ~ de incendiu grup de pompieri într-o întreprindere. ~ de grevă grup de muncitori greviști de la o întreprindere care veghează la poartă, ca să preîntâmpine acțiunile spărgătorilor de grevă. /<fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket

pichet n. un fel de materie de pânză. [Rus. PIKETŬ (din fr. piqué)].

pichet n. 1. mic detașament de soldați; 2. joc cu 32 de cărți. [Rus. PIKETŬ, (din fr. piquet)].

2) *pichét n., pl. e (fr. piquet, par, țăruș, d. rus. pikét și bekét, turc. beket). Baracă (căsuță) în care staŭ de pază soldațiĭ la frontieră. (Pop. bechet). Mic număr de soldațĭ gata să pornească la primu ordin: pichetu de incendiŭ. Un joc cu 32 de cărțĭ între 2, 3 saŭ patru inșĭ.

1) pichét n., pl. urĭ și e (rus. pikét, îld. piké, d. fr. piqué, care vine d. piquer, a împunge [cu acu, de ex.]). Un fel de pînză de bumbac compusă din doŭă țesăturĭ aplicate una pe alta și unite pin împunsăturĭ (fr. piqué) care formează pe o parte niște desemne de ordinar pătrate, ĭar pe cea-laltă parte niște firicele micĭ care-ĭ daŭ un aspect mițos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pichet1 (joc de cărți; țesătură) s. n.

pichet2 (țăruș) s. m., pl. picheți

pichet3 (unitate militară) s. n., pl. pichete

pichet3 (unitate militară) s. n., pl. pichete

pichet2 (joc de cărți, țesătură) s. n.

pichet1 (țăruș) s. m., pl. picheți

pichet (țăruș) s. m., pl. picheți

pichet (subunitate militară, detașament) s. n., pl. pichete

pichet (joc de cărți, țesătură) s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PICHET s. (înv.) posadă. (~ de graniță.)

PICHET s. (înv.) posadă. (~ de graniță.)

Intrare: pichet (băuturăi)
pichet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichet
  • pichetul
  • pichetu‑
plural
  • pichete
  • pichetele
genitiv-dativ singular
  • pichet
  • pichetului
plural
  • pichete
  • pichetelor
vocativ singular
plural
Intrare: pichet (joc)
pichet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichet
  • pichetul
  • pichetu‑
plural
  • picheturi
  • picheturile
genitiv-dativ singular
  • pichet
  • pichetului
plural
  • picheturi
  • picheturilor
vocativ singular
plural
Intrare: pichet (milit.)
pichet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichet
  • pichetul
  • pichetu‑
plural
  • pichete
  • pichetele
genitiv-dativ singular
  • pichet
  • pichetului
plural
  • pichete
  • pichetelor
vocativ singular
plural
pichet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichet
  • pichetul
  • pichetu‑
plural
  • picheturi
  • picheturile
genitiv-dativ singular
  • pichet
  • pichetului
plural
  • picheturi
  • picheturilor
vocativ singular
plural
bechet (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bechet
  • bechetul
  • bechetu‑
plural
  • bechete
  • bechetele
genitiv-dativ singular
  • bechet
  • bechetului
plural
  • bechete
  • bechetelor
vocativ singular
plural
Intrare: pichet (țăruș)
pichet3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichet
  • pichetul
  • pichetu‑
plural
  • picheți
  • picheții
genitiv-dativ singular
  • pichet
  • pichetului
plural
  • picheți
  • picheților
vocativ singular
plural
Intrare: pichet (țesătură)
pichet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichet
  • pichetul
  • pichetu‑
plural
  • picheturi
  • picheturile
genitiv-dativ singular
  • pichet
  • pichetului
plural
  • picheturi
  • picheturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pichet, pichetesubstantiv neutru

  • 1. Rachiu de drojdie îndoit cu apă. DN
etimologie:

pichet, picheturisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Numele unui joc de cărți care se joacă (în două persoane) cu treizeci și două de cărți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu era zi în care să nu fi jucat... cel puțin șase-șapte partide de pichet. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 34. DLRLC
    • format_quote Petrecerea întreruptă pentru o clipă își urmă cursul mai departe: care jucau maus, care preferans, care pichet. HOGAȘ, H. 84. DLRLC
etimologie:

pichet, pichetesubstantiv neutru

  • 1. Subunitate însărcinată cu asigurarea securității trupelor aflate în marș sau în staționare. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. (Adesea urmat de determinarea „de grăniceri”) Subunitate însărcinată în trecut cu paza unui sector al frontierei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: posadă
    • format_quote Îi cerea colonelului să-i mai dea încă vreo cîteva pichete de pază. CAMIL PETRESCU, O. II 487. DLRLC
    • 2.1. Clădire în care își avea sediul această subunitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În fața pichetului de grăniceri se alcătuiau în fiecare dimineață echipele – poștele – de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. BART, E. 288. DLRLC
      • format_quote Vedem o scenă în care ostașii romani dau foc cu torțele la niște colibe făcute de scînduri... Ai zice că vezi pe columnă pichete de ale grănicerilor romîni, din insulele Dunării. ODOBESCU, S. II 280. DLRLC
  • 3. Corp organizat (de militari sau de civili) însărcinat cu apărarea sau cu paza unui obiectiv important, cu stingerea incendiilor într-o întreprindere etc. DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Pichet de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. DN
    • chat_bubble (în) sintagmă Pichet de grevă = grup de greviști care stau la poarta întreprinderii lor pentru a preveni pe cei din afară despre declanșarea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ne hotărîserăm să facem pichete de grevă. Era rîndul meu. Am plecat, pe seară, de acasă. DEMETRIUS, C. 45. DLRLC
etimologie:

pichet, pichețisubstantiv masculin

  • 1. Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu, locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

pichet, picheturisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Țesătură deasă de bumbac, de mătase sau din fibre sintetice, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de la suprafață formează un desen (geometric) în relief. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Călca ușor în vîrful picioarelor, mîndru, într-o bluză de pichet albă. BART, E. 70. DLRLC
    • format_quote Banul îmbrăcat în anteriu de sevai subțire cu o libadea de pichet alb pe deasupra... ședea în pridvorul (balconul) casei. FILIMON, C. 144. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.