26 de definiții pentru pichet (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICHÉT1 s. n. Numele unui joc de cărți care se joacă (în două persoane) cu treizeci și două de cărți. – Din fr. piquet.

PICHÉT1 s. n. Numele unui joc de cărți care se joacă (în două persoane) cu treizeci și două de cărți. – Din fr. piquet.

PICHÉT2 s. n. Țesătură deasă de bumbac, de mătase sau din fibre sintetice, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de la suprafață formează un desen (geometric) în relief. – Din fr. piqué.

PICHÉT2 s. n. Țesătură deasă de bumbac, de mătase sau din fibre sintetice, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de la suprafață formează un desen (geometric) în relief. – Din fr. piqué.

pichet1 [At: AR (1829), 592/5 / Pl: (rar) ~e / (înv) ~uri, ~e (rar) ~e / E: fr piquet, ger Pichet, rs пикет] 1 sn Subunitate militară însărcinată cu siguranța trupelor în timpul marșului. 2 (Înv; șîs ~ de grăniceri) Subunitate militară cu misiunea de asigurare a pazei unui sector de frontieră. 3 (Îas) Clădire în care se află o astfel de unitate. 4 Detașament militar însărcinat cu apărarea unor obiecte importante. 5 (Îs) ~ de incendiu Subunitate militară sau grup de oameni instruit și înzestrat cu mijloace tehnice pentru stingerea incendiilor. 6 (Îs) ~ de grevă Detașament de muncitori greviști care stau de pază la poarta întreprinderii pentru a aduce la cunoștința muncitorilor din afară știrea despre declararea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. 7 sm Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri, al unui traseu etc. incompletă în original

pichet4 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr piquette] 1 Rachiu de drojdie îndoit cu apă. 2 Vin de calitate proastă, contrafăcut.

PICHÉT3, (I) pichete, s. n., (II) picheți, s. m. I. S. n. 1. Subunitate însărcinată cu asigurarea securității trupelor aflate în marș. 2. (Adesea urmat de determinarea „de grăniceri”) Subunitate însărcinată în trecut cu paza unui sector al frontierei. ♦ Clădire în care își avea sediul această subunitate. 3. Grup organizat (de militari sau de civili) însărcinat cu apărarea sau cu paza unui obiectiv important, cu stingerea incendiilor într-o întreprindere etc. ♦ (În sintagma) Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști care stau de gardă la poarta întreprinderii lor pentru a preveni pe muncitorii din afară despre declanșarea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. II. S. m. Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu, locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc. – Din fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket.

PICHÉT4, pichete, s. n. 1. Clădire în care este instalat sediul, la graniță, al unei subunități de grăniceri. În fața pichetului de grăniceri se alcătuiau în fiecare dimineață echipelepoștelede hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. BART, E. 288. Vedem o scenă în care ostașii romani dau foc cu torțele la niște colibe făcute de scînduri... Ai zice că vezi pe columnă pichete de ale grănicerilor romini, din insulele Dunării. ODOBESCU, S. II 280. 2. Subunitate de soldați grăniceri care are misiunea de a păzi frontiera unei țări într-un anumit punct. Îi cerea colonelului să-i mai dea încă vreo cîteva pichete de pază. CAMIL PETRESCU, O. II 487. 2. (În expr.) Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști, care stau de gardă la poarta întreprinderilor, pentru a informa pe muncitorii din afară despre declararea grevei și pentru a împiedica vreo agresiune din partea spărgătorilor de grevă. Ne hotărîserăm să facem pichete de grevă. Era rîndul meu. Am plecat, pe seară, de acasă. DEMETRIUS, C. 45. – Pl. și: (învechit) picheturi (BĂLCESCU, O. I 37).

PICHÉT2 s. n. Țesătură deasă de bumbac sau de mătase, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de Ia suprafață formează un desen în relief (romburi, dungi etc.). Călca ușor în virful picioarelor, mîndru, într-o bluză de pichet albă. BART, E. 70. Banul îmbrăcat în anteriu de sevai subțire cu o libadea de pichet alb pe deasupra. ședea în pridvorul (balconul) casei. FILIMON, C. 144.

PICHÉT1 s.n. Țesătură de bumbac cu două urzeli diferite. [Pl. -turi, -te. / < fr. piqué].

PICHÉT2 s.n. Numele unui joc de cărți. [< fr. piquet].

PICHÉT3 s.n. 1. (În trecut) Punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ♦ Mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol. ◊ Pichet de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stând la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. [Pl. -te, -turi. / < fr. piquet, cf. germ. Pikett].

PICHÉT4 s.n. Rachiu de drojdie îndoit cu apă. ♦ (p. ext.) Vin de calitate proastă, contrafăcut. [< fr. piquette].

PICHÉT1 s. n. țesătură deasă cu două urzeli diferite, cu desene în relief. (< fr. piqué)

PICHÉT2 s. n. numele unui joc de cărți care se joacă (în doi) cu 32 de cărți. (< fr. piquet)

PICHÉT3 I. s. n. 1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ◊ mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol. o~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. ~ de grevă = detașament de greviști, care, stând la poarta întreprinderilor sau a instituțiilor, previn pe cei din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. II. s. m. țăruș de lemn pentru a marca un punct (pe un traseu etc.). (< fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)

PICHÉT4 s. n. rachiu de drojdie îndoit cu apă. ◊ vin de calitate proastă. (< fr. piquette)

PICHÉT1 n. Joc de cărți în care se consideră câștigător acel participant care adună mai multe cărți de aceeași culoare sau valoare. /<fr. piquet

PICHÉT2 ~e n. 1) Subunitate militară care asigură securitatea trupelor în marș. 2) Subdiviziune de grăniceri însărcinată cu paza unui sector de frontieră. ◊ ~ de incendiu grup de pompieri într-o întreprindere. ~ de grevă grup de muncitori greviști de la o întreprindere care veghează la poartă, ca să preîntâmpine acțiunile spărgătorilor de grevă. /<fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket

PICHÉT3 ~uri n. 1) Țesătură deasă (de bumbac), mai ales de culoare albă, cu dungi înguste în relief pe una din fețe, folosită pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte ușoară (pentru femei și copii). 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. piqué

pichet n. 1. mic detașament de soldați; 2. joc cu 32 de cărți. [Rus. PIKETŬ, (din fr. piquet)].

pichet n. un fel de materie de pânză. [Rus. PIKETŬ (din fr. piqué)].

1) pichét n., pl. urĭ și e (rus. pikét, îld. piké, d. fr. piqué, care vine d. piquer, a împunge [cu acu, de ex.]). Un fel de pînză de bumbac compusă din doŭă țesăturĭ aplicate una pe alta și unite pin împunsăturĭ (fr. piqué) care formează pe o parte niște desemne de ordinar pătrate, ĭar pe cea-laltă parte niște firicele micĭ care-ĭ daŭ un aspect mițos.

2) *pichét n., pl. e (fr. piquet, par, țăruș, d. rus. pikét și bekét, turc. beket). Baracă (căsuță) în care staŭ de pază soldațiĭ la frontieră. (Pop. bechet). Mic număr de soldațĭ gata să pornească la primu ordin: pichetu de incendiŭ. Un joc cu 32 de cărțĭ între 2, 3 saŭ patru inșĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pichét (joc de cărți, țesătură) s. n.

pichét (subunitate militară, detașament) s. n., pl. pichéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PICHÉT s. (înv.) posadă. (~ de graniță.)

PICHET s. (înv.) posadă. (~ de graniță.)

Intrare: pichet (pl. -e)
pichet (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichet
  • pichetul
  • pichetu‑
plural
  • pichete
  • pichetele
genitiv-dativ singular
  • pichet
  • pichetului
plural
  • pichete
  • pichetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)