21 de definiții pentru pichet (pl. -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pichet1 [At: AR (1829), 592/5 / Pl: (rar) ~e / (înv) ~uri, ~e (rar) ~e / E: fr piquet, ger Pichet, rs пикет] 1 sn Subunitate militară însărcinată cu siguranța trupelor în timpul marșului. 2 (Înv; șîs ~ de grăniceri) Subunitate militară cu misiunea de asigurare a pazei unui sector de frontieră. 3 (Îas) Clădire în care se află o astfel de unitate. 4 Detașament militar însărcinat cu apărarea unor obiecte importante. 5 (Îs) ~ de incendiu Subunitate militară sau grup de oameni instruit și înzestrat cu mijloace tehnice pentru stingerea incendiilor. 6 (Îs) ~ de grevă Detașament de muncitori greviști care stau de pază la poarta întreprinderii pentru a aduce la cunoștința muncitorilor din afară știrea despre declararea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. 7 sm Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri, al unui traseu etc. incompletă în original

pichet2 sn [At: (a. 1816) IORGA, S. D. XII, 174 / V: (rar) pi sf / Pl: (rar) ~uri / E: fr piqué] 1 Țesătură deasă de bumbac sau, mai rar, de mătase, de nailon, executată cu două urzeli diferite, una de bază și alta care formează pe fața țesăturii desene în relief. 2 (Reg; csnp; pbl) Fir de bumbăcel.

PICHÉT1 s. n. Numele unui joc de cărți care se joacă (în două persoane) cu treizeci și două de cărți. – Din fr. piquet.

PICHÉT2 s. n. Țesătură deasă de bumbac, de mătase sau din fibre sintetice, făcută cu două urzeli diferite, dintre care cea de la suprafață formează un desen (geometric) în relief. – Din fr. piqué.

PICHÉT3 s.n. 1. (În trecut) Punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ♦ Mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol. ◊ Pichet de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stând la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. [Pl. -te, -turi. / < fr. piquet, cf. germ. Pikett].

PICHÉT2 s.n. Numele unui joc de cărți. [< fr. piquet].

PICHÉT1 s.n. Țesătură de bumbac cu două urzeli diferite. [Pl. -turi, -te. / < fr. piqué].

PICHÉT4 s.n. Rachiu de drojdie îndoit cu apă. ♦ (p. ext.) Vin de calitate proastă, contrafăcut. [< fr. piquette].

PICHÉT4 s. n. rachiu de drojdie îndoit cu apă. ◊ vin de calitate proastă. (< fr. piquette)

PICHÉT2 s. n. numele unui joc de cărți care se joacă (în doi) cu 32 de cărți. (< fr. piquet)

PICHÉT3 I. s. n. 1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ◊ mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol. o~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. ~ de grevă = detașament de greviști, care, stând la poarta întreprinderilor sau a instituțiilor, previn pe cei din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. II. s. m. țăruș de lemn pentru a marca un punct (pe un traseu etc.). (< fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)

PICHÉT1 s. n. țesătură deasă cu două urzeli diferite, cu desene în relief. (< fr. piqué)

PICHÉT3 ~uri n. 1) Țesătură deasă (de bumbac), mai ales de culoare albă, cu dungi înguste în relief pe una din fețe, folosită pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte ușoară (pentru femei și copii). 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. piqué

PICHÉT1 n. Joc de cărți în care se consideră câștigător acel participant care adună mai multe cărți de aceeași culoare sau valoare. /<fr. piquet

pichet n. 1. mic detașament de soldați; 2. joc cu 32 de cărți. [Rus. PIKETŬ, (din fr. piquet)].

pichet n. un fel de materie de pânză. [Rus. PIKETŬ (din fr. piqué)].

1) pichét n., pl. urĭ și e (rus. pikét, îld. piké, d. fr. piqué, care vine d. piquer, a împunge [cu acu, de ex.]). Un fel de pînză de bumbac compusă din doŭă țesăturĭ aplicate una pe alta și unite pin împunsăturĭ (fr. piqué) care formează pe o parte niște desemne de ordinar pătrate, ĭar pe cea-laltă parte niște firicele micĭ care-ĭ daŭ un aspect mițos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pichét (joc de cărți, țesătură) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PICHÉT s. (înv.) posadă. (~ de graniță.)

PICHET s. (înv.) posadă. (~ de graniță.)

Intrare: pichet (pl. -uri)
pichet (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pichet
  • pichetul
  • pichetu‑
plural
  • picheturi
  • picheturile
genitiv-dativ singular
  • pichet
  • pichetului
plural
  • picheturi
  • picheturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)