pichet¹ [At: AR (1829), 59²/5 / Pl: (rar) ~e / (înv) ~uri, ~e (rar) ~e / E: fr piquet, ger Pichet, rs пикет] 1 sn Subunitate militară însărcinată cu siguranța trupelor în timpul marșului. 2 (Înv; șîs ~ de grăniceri) Subunitate militară cu misiunea de asigurare a pazei unui sector de frontieră. 3 (Îas) Clădire în care se află o astfel de unitate. 4 Detașament militar însărcinat cu apărarea unor obiecte importante. 5 (Îs) ~ de incendiu Subunitate militară sau grup de oameni instruit și înzestrat cu mijloace tehnice pentru stingerea incendiilor. 6 (Îs) ~ de grevă Detașament de muncitori greviști care stau de pază la poarta întreprinderii pentru a aduce la cunoștința muncitorilor din afară știrea despre declararea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. 7 sm Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri, al unui traseu etc. incompletă în original