2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERTURBÁRE, perturbări, s. f. 1. Deranjament, tulburare în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen. 2. Împiedicare, modificare, deranjament în funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc.; perturbație. – V. perturba.

PERTURBÁRE, perturbări, s. f. 1. Deranjament, tulburare în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen. 2. Împiedicare, modificare, deranjament în funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc.; perturbație. – V. perturba.

perturbare sf [At: MAIORESCU, D. I. 396 / Pl: ~bări / E: perturba] 1 Tulburare a liniștii Si: perturbație (1). 2 Deranjare a ordinii Si: perturbație (2). 3 Împiedicare a funcționării normale a unui mecanism, a unui sistem, a unui organism Si: perturbație (3).

PERTURBÁRE s.f. Acțiunea de a perturba și rezultatul ei; perturbație, tulburare. [< perturba].

PERTURBÁ, perturb, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: perturbez] – Din fr. perturber, lat. perturbare.

perturba vt [At: BARCIANU / Pzi: perturb, ~bez / E: fr perturber, lat perturbare] 1 A tulbura liniștea Si: a deranja. 2 A deranja ordinea. 3 A împiedica funcționarea unui sistem, a unui organism etc.

PERTURBÁ, perturbez, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: pertúrb] – Din fr. perturber, lat. perturbare.

PERTURBÁ, perturbez, vb. I. Tranz. A tulbura, a provoca dezordine. A perturba bunul mers al serviciului.

PERTURBĂRE, perturbări, s. f. Acțiunea de a perturba și rezultatul ei; deranjament în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen; tulburare, neorînduială. Proprietarul nu are dreptul de a depărta pe un țăran de pe comuna sa decît pentru cauză de perturbare a ordinei. KOGĂLNICEANU, S. A. 159.

PERTURBÁ vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr. perturber, it., lat. perturbare].

PERTURBÁ vb. tr. 1. a tulbura; a provoca dezordine. 2. a împiedica funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc. (< fr. perturber, lat. perturbare)

A PERTURBÁ ~éz tranz. (procese, fenomene, acțiuni etc.) A abate de la desfășurarea normală; a împiedica de a funcționa sau de a se desfășura normal; a tulbura. ~ recepția emisiunilor. ~ transportul. [Și perturb] /<fr. perturber, lat. perturbare

*pertúrb și -éz, a v. tr. (lat. perturbare. V. turbulent, turbur). Turbur, fac dezordine: bețiviĭ perturbă ordinea publică.

*perturbațiúne f. (lat. perturbátio, -ónis). Dezordine, turburare, deranjament: perturbațiunĭ ale inimiĭ, ale mințiĭ; perturbațiunĭ sociale, financiare, atmosferice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perturbáre s. f., g.-d. art. perturbắrii; pl. perturbắri

!perturbá (a ~) vb., ind. prez. 3 pertúrbă

perturbá vb., ind. prez. 1 sg. perturbéz/pertúrb, 3 sg. și pl. perturbeáză/pertúrbă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERTURBÁRE s. 1. perturbație, tulburare. (~ a ordinii publice.) 2. deranjament, perturbație. (~ la un sistem tehnic.)

PERTURBARE s. 1. perturbație, tulburare. (~ a ordinii publice.) 2. deranjament, perturbație. (~ la un sistem tehnic.)

arată toate definițiile

Intrare: perturbare
perturbare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perturbare
  • perturbarea
plural
  • perturbări
  • perturbările
genitiv-dativ singular
  • perturbări
  • perturbării
plural
  • perturbări
  • perturbărilor
vocativ singular
plural
Intrare: perturba (1 -turb)
perturba1 (1 -b) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perturba
  • perturbare
  • perturbat
  • perturbatu‑
  • perturbând
  • perturbându‑
singular plural
  • perturbă
  • perturbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perturb
(să)
  • perturb
  • perturbam
  • perturbai
  • perturbasem
a II-a (tu)
  • perturbi
(să)
  • perturbi
  • perturbai
  • perturbași
  • perturbaseși
a III-a (el, ea)
  • perturbă
(să)
  • perturbe
  • perturba
  • perturbă
  • perturbase
plural I (noi)
  • perturbăm
(să)
  • perturbăm
  • perturbam
  • perturbarăm
  • perturbaserăm
  • perturbasem
a II-a (voi)
  • perturbați
(să)
  • perturbați
  • perturbați
  • perturbarăți
  • perturbaserăți
  • perturbaseți
a III-a (ei, ele)
  • perturbă
(să)
  • perturbe
  • perturbau
  • perturba
  • perturbaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perturba
  • perturbare
  • perturbat
  • perturbatu‑
  • perturbând
  • perturbându‑
singular plural
  • perturbea
  • perturbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perturbez
(să)
  • perturbez
  • perturbam
  • perturbai
  • perturbasem
a II-a (tu)
  • perturbezi
(să)
  • perturbezi
  • perturbai
  • perturbași
  • perturbaseși
a III-a (el, ea)
  • perturbea
(să)
  • perturbeze
  • perturba
  • perturbă
  • perturbase
plural I (noi)
  • perturbăm
(să)
  • perturbăm
  • perturbam
  • perturbarăm
  • perturbaserăm
  • perturbasem
a II-a (voi)
  • perturbați
(să)
  • perturbați
  • perturbați
  • perturbarăți
  • perturbaserăți
  • perturbaseți
a III-a (ei, ele)
  • perturbea
(să)
  • perturbeze
  • perturbau
  • perturba
  • perturbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

perturbare

  • 1. Deranjament, tulburare în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen.
    exemple
    • Proprietarul nu are dreptul de a depărta pe un țăran de pe comuna sa decît pentru cauză de perturbare a ordinei. KOGĂLNICEANU, S. A. 159.
      surse: DLRLC
  • 2. Împiedicare, modificare, deranjament în funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: modificare perturbație împiedicare

etimologie:

  • vezi perturba
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

perturba

  • 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deranja tulbura attach_file un exemplu
    exemple
    • A perturba bunul mers al serviciului.
      surse: DLRLC
  • 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: