15 definiții pentru deranjament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în funcționarea normală a unei mașini, a unei instalații etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement.

deranjamént sn [At: LTR, 65 / Pl: ~e / E: fr dérangement] 1-2 (Pgn) Stare a ceea ce este deranjat (1-2). 3 (Spc) Perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații Si: defectare. 4 Indigestie. 5 Diaree.

DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement.

DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare. Nu se poate vorbi la telefon din cauza unui deranjament pe linie. 2. (Familiar, determinat prin «de stomac») Indigestie, diaree.

DERANJAMÉNT s.n. 1. Perturbare, defect la o mașină, la o instalație etc.; defectare. 2. (Fam.) Indigestie; (spec.) diaree. [Pl. -te. / cf. fr. dérangement].

DERANJAMÉNT s. n. 1. perturbare, defect la o mașină, într-un sistem tehnic etc.; defectare. 2. (fam.) indigestie, diaree. (< fr. dérangement)

DERANJAMÉNT ~e n. 1) Dereglare a funcționării normale a unei mașini, a unei instalații sau a unui aparat. 2) fam. Indispoziție cauzată de tulburarea digestiei; indigestie. /<fr. dérangement

deranj(ament) n. 1. mutare din loc; 2. fig. turburare, dezordine.

*deranjamént n., pl. e (fr. dérangement. V. aranjament). Acțiunea de a deranja, deranjare, răscolire. Starea lucruluĭ deranjat. Fig. Dezordine, turburare: deranjament de sănătate, de afacerĭ. – Pop. deránj, n., pl. urĭ. Fr. nu există această formă scurtă (Cp. cu ramburs).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deranjamént s. n., pl. deranjaménte

deranjamént s. n., pl. deranjaménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DERANJAMÉNT s. 1. v. defecțiune. 2. v. perturbare. 3. (MED.) dereglare, tulburare. (~ organic, funcțional.)

DERANJAMÉNT s. v. diaree.

DERANJAMENT s. 1. defect, defectare, defecțiune, dereglare. (~ în funcționarea unui aparat.) 2. perturbare, perturbație. (Un ~ tehnic.) 3. (MED.) dereglare, tulburare. (~ organic, funcțional.)

Intrare: deranjament
deranjament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deranjament
  • deranjamentul
  • deranjamentu‑
plural
  • deranjamente
  • deranjamentele
genitiv-dativ singular
  • deranjament
  • deranjamentului
plural
  • deranjamente
  • deranjamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deranjament

  • 1. Perturbare în funcționarea normală a unei mașini, a unei instalații etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: defectare un exemplu
    exemple
    • Nu se poate vorbi la telefon din cauza unui deranjament pe linie.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: