15 definiții pentru deranjament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în funcționarea normală a unei mașini, a unei instalații etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement.

deranjamént sn [At: LTR, 65 / Pl: ~e / E: fr dérangement] 1-2 (Pgn) Stare a ceea ce este deranjat (1-2). 3 (Spc) Perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații Si: defectare. 4 Indigestie. 5 Diaree.

DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement.

DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare. Nu se poate vorbi la telefon din cauza unui deranjament pe linie. 2. (Familiar, determinat prin «de stomac») Indigestie, diaree.

DERANJAMÉNT s.n. 1. Perturbare, defect la o mașină, la o instalație etc.; defectare. 2. (Fam.) Indigestie; (spec.) diaree. [Pl. -te. / cf. fr. dérangement].

DERANJAMÉNT s. n. 1. perturbare, defect la o mașină, într-un sistem tehnic etc.; defectare. 2. (fam.) indigestie, diaree. (< fr. dérangement)

DERANJAMÉNT ~e n. 1) Dereglare a funcționării normale a unei mașini, a unei instalații sau a unui aparat. 2) fam. Indispoziție cauzată de tulburarea digestiei; indigestie. /<fr. dérangement

deranj(ament) n. 1. mutare din loc; 2. fig. turburare, dezordine.

*deranjamént n., pl. e (fr. dérangement. V. aranjament). Acțiunea de a deranja, deranjare, răscolire. Starea lucruluĭ deranjat. Fig. Dezordine, turburare: deranjament de sănătate, de afacerĭ. – Pop. deránj, n., pl. urĭ. Fr. nu există această formă scurtă (Cp. cu ramburs).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deranjament s. n., pl. deranjamente

deranjamént s. n., pl. deranjaménte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DERANJAMÉNT s. 1. v. defecțiune. 2. v. perturbare. 3. (MED.) dereglare, tulburare. (~ organic, funcțional.)

DERANJAMENT s. 1. defect, defectare, defecțiune, dereglare. (~ în funcționarea unui aparat.) 2. perturbare, perturbație. (Un ~ tehnic.) 3. (MED.) dereglare, tulburare. (~ organic, funcțional.)

Intrare: deranjament
deranjament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deranjament
  • deranjamentul
  • deranjamentu‑
plural
  • deranjamente
  • deranjamentele
genitiv-dativ singular
  • deranjament
  • deranjamentului
plural
  • deranjamente
  • deranjamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deranjament, deranjamentesubstantiv neutru

  • 1. Perturbare în funcționarea normală a unei mașini, a unei instalații etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: defectare
    • format_quote Nu se poate vorbi la telefon din cauza unui deranjament pe linie. DLRLC
  • 2. Diaree, indigestie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.