3 intrări
67 de definiții
- explicative DEX (43)
- ortografice DOOM (9)
- etimologice (3)
- enciclopedice (1)
- sinonime (10)
- proverbe (1)
Explicative DEX
penți sm vz pinchiu
BANTĂ, benți, s. f. 1. Bandă2 (1) ♦ Fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii. 2. (Înv.; la pl.) Cătușe, obezi. [Pl. și: bente] – Din rus. bant(a).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PINTEN, pinteni, s. m. 1. Obiect de metal în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiță dințată, cu un vârf etc., pe care călăreții îl prind la călcâiul cizmelor și care le servește pentru a îmboldi calul la mers; p. ext. lovitură dată calului cu acest obiect. ◊ Expr. A da pinteni = a) a împunge, a îmboldi calul cu pintenii pentru a-l face să meargă mai repede; b) a (se) zori, a (se) grăbi. A bate din pinteni = (mai ales despre militari) a lovi călcâiele unul de altul, făcând să sune pintenii, și a lua poziția (reglementară) de drepți. A bate din pinteni (de bucurie) = a-și manifesta bucuria în chip zgomotos. 2. P. anal. (La unele păsări, mai ales la cocoși) Formațiune cornoasă situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului, deasupra labei. ♦ Protuberanță situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului calului sau al boului, deasupra gleznei. 3. P. anal. Numele unor părți de plante sau (cu determinări) al unor plante care au de obicei proeminențe, protuberanțe, excrescențe etc. 4. Proeminență a unei piese care servește la limitarea cursei altei piese în mișcare sau ca punct de articulație. ♦ Unealtă cu care apicultorii fixează fagurele pe ramă. 5. Construcție sau element de construcție care seamănă cu un pinten (1) și care susține sau întărește o zidărie, un terasament, consolidează un mal etc. 6. Porțiune de teren care depășește nivelul din jur; vârf mic, culme care se desprinde dintr-un ansamblu deluros sau muntos unitar. – Din sl. *pentĭnŭ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bantă sf [At: PANN, ap. HEM. 2467 / V: (reg) bean- / Pl: benți, bente / E: rs бант(a)] 1 Bandă2 (1). 2-3 Fâșie de pânză cusută (în locul gulerului sau) ca manșetă la cămașă. 4 (Înv) Bandă2 (3). 5 (Înv) Șină de metal cu care se strâng baloturile de mărfuri pentru expediere. 6 (Reg; îf beantă) Balama (la ușă). 7 (îrg; lpl) Cătușe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beantă sf vz bantă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
finchiu sm vz pinchiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
peantă[1] sf vz bantă
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
penchi sm vz pinchiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
penchiu sm vz pinchiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
penciu sm vz pinchiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pent sm vz pinten
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pențiu sm vz pinchiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pinc2 sm vz pinchiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pinchiu sm [At: ANON. CAR. / V: penchi, pen-, penciu, penți, pențiu, (reg) pinc, ~ciu, pinz / Pl: ~ii / E: mg pinty] (Orn) 1 (Reg) Cinteză (Fringilla coelebs). 2 (Îc) ~-pestriț Cinteză-de-iarnă (Fringilla montifringilla).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pinciu sm vz pinchiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pinteg sm vz pinten
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pinten sm [At: IST. Ț. R. 40 / V: pent, ~teg, ~tenă sf (pop) ~tene, pintin, pintină sf, ~tine (pmz) timpin / Pl: ~i / E: vsl *пѧтьнъ, bg петєн „al călcâiului”, петник„pinten al cocoșului”] 1 (Mpl) Obiect de metal1 în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiță dințată, cu un vârf etc., pe care călăreții îl prind la călcâiul fiecărei cizme pentru a îndemna cu el calul la mers. 2 (Îe) A bate din ~i (sau ~ii) A lovi călcâiele unul de altul, făcând să sune pintenii (1), și a lua poziția reglementară de drepți. 3 (Îe) A da (sau a bate) din (sau în) -i (de bucurie) A se bucura foarte tare, manifestându-se în mod zgomotos. 4 (Îe) A da ~i (cuiva) sau (rar) a strânge în ~i (pe cineva) A împinge, a îndemna un animal de călărie, pentru a-l face să pornească sau să meargă mai repede. 5 (Pex) A grăbi pe cineva Si: a zori. 6 (Reg; îe) A lua (în) ~ (pe cineva) A-și bate joc de cineva. 7 (Reg; îe) A primi ~i (de la cineva) A primi vești de la cineva. 8 (Fig) Imbold. 9 (Pan) (La unele păsări, spc cocoși) Formațiune cornoasă, ca o unghie ascuțită, situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului, deasupra labei. 10 (Reg; îc) Pintinul-cocoșului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 11 (Rar) Gheară atrofiată situată în partea de jos și de dinapoi a piciorului unor animale (câinele, pisica etc.) 12 Protuberanță cărnoasă acoperită cu un smoc de peri lungi, situată deasupra gleznei, în partea din spate a piciorului calului sau al boului. 13 (Reg) Piele îngroșată ca o bătătură, situată la încheietura genunchiului calului Si: (reg) castană, pipă. 14 (Trs) Pată albă pe picioarele calului, în porțiunea dintre copită și genunchi. 15 (Reg; la om; îs) ~ul piciorului Os rotund, proeminent, care unește laba piciorului cu partea de jos a femurului Si: (reg) oul piciorului. 16 (Pop) Bărbie la cocoș. 17 Prelungire ascuțită cu care se termină caliciul, corola, petala etc. unor flori. 18 (Rar) Spin de pe ramurile sau tulpina unor plante. 19 (Îrg; șîc ~ul-secarei) Cornul-secarei (Claviceps purpurea). 20 (Bot; reg; lpl) Nemțișor (Delphinium consolida). 21 (Bot; reg; lpl) Surguci (Delphinium ajacis). 22 (Bot; Trs; lpl) Călțunaș (Tropaeolum majus). 23 (Bot; reg; lpl; îf pintini) Canale (Impatiens balsamina). 24 (Teh) Proeminență a unei piese, care servește la limitarea cursei altei piese aflate în mișcare sau ca punct de articulație. 25 (Îrg) Rotiță metalică zimțată fixată într-un mâner, folosită în gospodărie la tăierea aluatului. 26 Unealtă folosită de apicultori la fixarea fagurelui pe ramă. 27 (Mol) Spiță la roata carului. 28 (Reg) Patină2. 29 Element de construcție plasat în afara liniei ansamblului cu scopul de a susține sau întări o zidărie, un terasament etc. Vz contrafort. 30 Întăritură care consolidează malul unui râu sau care-i îndreaptă cursul Vz coteț, capră. 31 (Reg) Bucată scurtă de lemn care se pune sub îngrăditura de pe malul unei ape. 32 (Reg) Bucată scurtă de lemn care se pune sub ulucul care transportă buștenii de pe munte. 33 Porțiune de teren care depășește nivelul celor din jur. 34 Vârf mic de pe coasta unui deal sau a unui munte, situat aproape de piciorul acestora. 35 (Reg) Bifurcație. 36 Drum care leagă șoseaua principală cu un drum improvizat. 37 (Trs) Năframă. 38 (Spc) Văl al miresei. 39 (Reg) Nume dat unei orații de nuntă. 40 (Mar; art) Dans popular care se dansează în ritm de horă. 41 (Mar; art) Melodie după care se execută acest dans. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pintenă sf vz pinten
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pintene sm vz pinten
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pintin sm vz pinten
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pintină sf vz pinten
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pintine sm vz pinten
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pinz sm vz pinchiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
timpin sm vz pinten
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bántă s.f. 1 Bandă2. 2 Fîșie de pînză cusută pe marginea gulerului și a mînecilor cămășilor. 3 (înv.) Șină de metal cu care se strîngeau baloturile de mărfuri pentru expediere. 4 (înv.; la pl.) Cătușe, obezi. • pl. benți, bente. /<rus. бант(а).
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BANTĂ (pl. bente) sf. 1 Fășie (de pînză, de hîrtie, etc.): și lecția îi va ieși din gură ca scrisă pe o ~ de hîrtie (VLAH.) ¶ 2 Legătură, șină de fier, de oțel, etc. ¶ 3 pl. Obezi, fiare: să-l lege, să-i puie în bente și să-l ducă la zapciu (PANN) ¶ 4 👕 Marginea de la gîtul sau mînecile unei cămăși: cîntărețul încheindu-și banta de la mîna dreaptă (DLVR.) [comp. pol. bant < germ. Band].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍BEANTĂ (pl. bente) sf. Trans. Tîțînă [BANTĂ].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BENTE, BENȚI 👉 BANTĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BANTĂ, benți, s. f. 1. Bandă2 (1). ♦ Fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii. 2. (Înv.; la pl.) Cătușe, obezi. [Pl. și: bente] – Din rus. bant(a).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
PINTEN, pinteni, s. m. 1. Obiect de metal în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiță dințată, cu un vârf etc., pe care călăreții îl prind la călcâiul cizmelor și care le servește pentru a îmboldi calul la mers; p. ext. lovitură dată calului cu acest obiect. ◊ Expr. A da pinteni = a) a împunge, a îmboldi calul cu pintenii pentru a-l face să meargă mai repede; b) a (se) zori, a (se) grăbi. A bate din pinteni = (mai ales despre militari) a lovi călcâiele unul de altul, făcând să sune pintenii, și a lua poziția (reglementară) de drepți. A bate din pinteni (de bucurie) = a-și manifesta bucuria în chip zgomotos. 2. P. anal. (La unele păsări, mai ales la cocoși) Formație cornoasă situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului, deasupra labei. ♦ Protuberanță situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului calului sau boului, deasupra gleznei. 3. P. anal. Numele unor părți de plante sau (cu determinări) al unor plante care au de obicei proeminențe, protuberanțe, excrescențe etc. 4. Proeminență a unei piese care servește la limitarea cursei altei piese în mișcare sau ca punct de articulație. ♦ Unealtă cu care apicultorii fixează fagurele pe ramă. 5. Construcție sau element de construcție care seamănă cu un pinten (1) și care susține sau întărește o zidărie, un terasament, consolidează un mal etc. 6. Porțiune de teren care depășește nivelul din jur; vârf mic, culme care se desprinde dintr-un ansamblu deluros sau muntos unitar. – Din sl. *pentĩnŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
BANTĂ2, benți și bente, s. f. 1. Bandă2 (1). Lecția îi va ieși din gură ca scrisă pe o bantă de hîrtie. VLAHUȚĂ, la TDRG. Pe mijlocul acestor tinichele [mașina] are cîte o bantă de metal. ALEXANDRESCU, la TDRG. 2. Fîșiuță de pînză cusută pe marginea gulerului și mînecilor cămășii, servind pe alocuri, la țară, de guler și de manșetă. Cîntărețul se făcu negru-verde și răspunse, încheindu-și banta de la mîna dreaptă... DELAVRANCEA, V. V. 23. 3. (La pl.; învechit) Cătușe, fiare, obezi. De ce nu l-a prins viu, Să-l lege, să-l puie-n bente și să-l ducă la zapciu? PANN, la HEM.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PENȚIU, penți, s. m. Cinteză.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PINTEN, pinteni, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Obiect de metal în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiță dințată, pe care călăreții îl prind la călcîiul încălțămintei pentru a îmboldi calul la mers. Avea cizme roșii cu pinteni de argint. SADOVEANU, F. J. 297. Știi vorba ceea: dă-ți popă pintenii și bate iapa cu călcîiele. CREANGĂ, P. 39. Genarul își înfipse pintenii adînc în coastele calului, care fugea scuturîndu-să... ca o vijelie. EMINESCU, N. 26. ◊ Fig. Inima mea începuse să bată subt pintenul dureros sau dulce al amintirilor. HOGAȘ, M. N. 12. ◊ Expr. A da pinteni (unui animal de călărie) = a îndemna (animalul) cu lovituri de pinteni. Călăreții dădură pinteni, un fîșîit aspru trecu, apoi prinse a dudui pămîntul. SADOVEANU, O. VI 108. Dînd pinteni calului, ieși pe poartă ca vîntul. ISPIRESCU, L. 4. Pinteni roibului că da Și ca vîntul se ducea. ANT. LIT. POP. I 486. (Despre militari) A bate din pinteni = a alătura cu zgomot călcîile unul de altul (făcînd să sune pintenii) pentru a lua poziția reglementară de drepți. E adînc revoltat, indignat de roiul de pierde-vară, cari nu știu alta decît a bate din pinteni și a-și răsuci mustața. GHEREA, ST. CR. I 172. (Poetic) Și pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten, Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătînd din pinten. EMINESCU, O. I 87. A bate din pinteni de bucurie = a-și manifesta în chip zgomotos bucuria. Neagoie începu a bate din pinteni de bucurie că se cotorisise de sărăcie. ISPIRESCU, L. 209. 2. (La unele păsări, în special la cocoși) Formație cornoasă în partea dinapoi a piciorului, deasupra labei. ♦ Ieșitură cărnoasă în partea dinapoi a piciorului calului, deasupra gleznei. 3. Proeminență pe un obiect, care servește pentru a limita cursa altei piese în mișcare sau ca locaș de articulație. ♦ Limbă de teren care iese din linia unui ansamblu, depășind nivelul împrejurimii sale. ♦ Construcție sau element de construcție care iese în afara liniei ansamblului și care susține sau întărește o zidărie, un terasament, malul unei ape etc. 4. Vîrf mic situat pe coasta unui deal sau a unui munte, aproape de piciorul lui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BANTĂ, benți, s. f. 1. Bandă2 (1). 2. Fîșie de pînză cusută pe marginea gulerului și mînecilor cămășii; p. ext. guler; manșetă. 3. (Înv.; la pl.) Cătușe, obezi. [Pl. și: bente] – Rus bant(a).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BANTĂ benți f. 1) v. BANDĂ2. 2) (în portul popular) Fâșie de pânză, cusută pe marginea gulerului și a mânecii cămășii. [Pl. și bente] /<rus. bant[a]
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PINTEN2 ~i m. 1) Obiect de metal în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiță, fixată de călcâiul încălțămintei unui călăreț, cu ajutorul căruia se îndeamnă calul la mers. 2) Lovitură dată cu un astfel de obiect. 3) Proeminență pe o piesă, care servește ca locaș de articulație sau pentru a limita cursa altei piese. 4) Element de construcție din beton executat la un baraj pentru a-i mări rezistența. 5) Culme care iese în afara unui ansamblu deluros sau muntos. /<sl. pentinu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PINTEN1 ~i m. 1) (la unele animale și păsări) Proeminență cornoasă în partea de dinapoi și de jos a piciorului. 2) (la unele plante) Parte care reprezintă o proeminență sau o excrescență. /<sl. pentinu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bantă f. 1. (pl. benți) marginea de sus la o cămașă sau rochie; 2. cearcăn ce împresoară și mărginește piepții sau mânecile unei cămăși; 3. (pl. bente) fiare, lanțuri: să-l puie în bente și să-l ducă la zapciu PANN. [Sas. BANT = nemț. BAND].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
benți f. pl. manșete [V. bantă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pantă f. V. bantă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pinten m. 1. semicerc de metal adaptat la călcâiul cismei și garnisit cu o roată dințată, cu care se împung caii să meargă mai iute; 2. cartilaj la piciorul calului sau boului; 3. unghie posterioară a cocoșului. [Slav. PĔTINO].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bántă f., pl. bente și bențĭ (rut. pol. bant, sas. bant, germ. band. V. bandă și pantă). Bandă, fășie la mînecă, la marginea haĭneĭ. Vechĭ. Lanțurĭ, cătușĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pínten și (maĭ rar) píntene m. (vsl. pentino, pinten, d. pento, călcîĭ, pento, semn ponto, pedică, peti-pinon, răstignesc. V. pripon, opintesc). Rotiță de metal fixată la călcîĭu călăreților ca să ațîțe calu la mers. Lovitură de pinten: a da, a trage pintenĭ caluluĭ. Unghie ascuțită cu care se apără cocoșu și pe care o aŭ și găinile bătrîne și alte galinacee. Bot ascuțit și ferecat la unele corăbiĭ de războĭ în vechime. Bot. Vîrf cu care se termină cálicele saŭ corola unor florĭ. Prov. Dă-țĭ, popă, pinteniĭ și bate ĭapa cu călcîĭele, dă cuĭva un lucru care-țĭ trebuĭe, și rabdă la nevoĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
pinten s. m., pl. pinteni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pinten s. m., pl. pinteni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bantă s.f., g.-d. art. benții; pl. benți / bente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pinten s. m., pl. pinteni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pențiu s. m. (pl. penți)
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
bantă, pl. benți
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
benți (v. bantă)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pinten
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pinten, -ni.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
bantă (benți), s. f. – Laț, fîșie, bridă, lanț. Dim. bendiță, bentiță, s. f. (dim. de la bantă). Rus. bant, pol. bant, din germ. Band (DAR), cf. bandă. Se confundă uneori acest ultim cuvînt: o bantă de hîrtie (Vlahuță), în loc de o bandă de hîrtie.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
penchi (-i), s. m. – Pițigoi (Fringilla coelebs). – Var. pinchi. Mag. pinty (Cihac, II, 521).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pinten (pinteni), s. m. – 1. Obiect de metal la cizmele călăreților. – 2. Formațiune cornoasă la piciorul cocoșului. – 3. Dig, zăgaz, contrafort. – 4. (Trans.) Năframă pe care mireasa o dăruiește mirelui la nunțile populare. – Var. pintene, Mold. pintin. Sl. pętino „călcîi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 223; Byhan 325), cf. pol. pięta „călcîi”, lituan. pentinnas „pinten”. – Der. pintenaș, s. m. (nemțișor, Delphinium consolida); pintenat (var. împintenat), adj. (prevăzut cu pinteni); împintena, vb. (a da din pinteni, a îmboldi); pintenel, s. m. (nemțișor, plantă; văl de mireasă). Din rom. provine sb. pintjena (Dacor., X, 34).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
PENCIU, Alexandru (n. 1932, București), rugbist român. Fundaș de talie europeană, a fost supranumit „Alexandru cel Mare”. Jucător al echipei C.C.A. (Steaua), component de bază al echipei naționale, campioană europeană în anii ’60.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
BANTĂ s. 1. v. bandă. 2. bată.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PINCHIU s. v. cinteză.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PINTEN s. 1. (Mold.) șpor, (înv.) dezghin. (~ la cizma unui călăreț.) 2. (TEHN.) nas. (~ la o piesă.) 3. (reg.) castană, pipă. (~ format la piciorul calului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PINTEN s. v. contrafort, maramă, năframă, nemțișor, patină, surguci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PINTENI s. pl. v. călțunaș, condurul-doamnei.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BANTĂ s. 1. bandă, fîșie, ștraif. (~ la o mînecă.) 2. bată. (~ la o cămașă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pinchiu s. v. CINTEZĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pinten s. v. CONTRAFORT. MARAMĂ. NĂFRAMĂ. NEMTIȘOR. PATINĂ. SURGUCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PINTEN s. 1. (Mold.) spor, (înv.) dezghin. (~ la cizma unui călăreț.) 2. (TEHN.) nas. (~ la o piesă.) 3. (reg.) castană, pipă. (~ format la piciorul calului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pinteni s. pl. v. CĂLȚUNAS. CONDURUL-DOAMNEI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Proverbe și cimilituri
Izbește ou călcîiele în pinteni.
(Adică singur se rănește.)
- sursa: Golescu (manuscris-1840;(re)publicat-1973)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
| substantiv feminin (F66) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F17) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F65) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F65) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M73) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M71) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bantă, bențisubstantiv feminin
-
- Lecția îi va ieși din gură ca scrisă pe o bantă de hîrtie. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
- Pe mijlocul acestor tinichele [mașina] are cîte o bantă de metal. ALEXANDRESCU, la TDRG. DLRLC
- 1.1. Fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
- Cîntărețul se făcu negru-verde și răspunse, încheindu-și banta de la mîna dreaptă... DELAVRANCEA, V. V. 23. DLRLC
-
-
- 2. Șină de metal cu care se strâng baloturile de mărfuri pentru expediere. MDA2 DEXI CADE
- 3. (În forma beantă) Balama (la ușă). MDA2sinonime: balama
-
- De ce nu l-a prins viu, Să-l lege, să-l puie-n bente și să-l ducă la zapciu? PANN, la HEM. DLRLC
-
etimologie:
- bant(a) DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX
pinchiu, pinchiisubstantiv masculin
- 1. Cinteză. DLRLCsinonime: cinteză
pinten, pintenisubstantiv masculin
- 1. Obiect de metal în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiță dințată, cu un vârf etc., pe care călăreții îl prind la călcâiul cizmelor și care le servește pentru a îmboldi calul la mers. DEX '09 DEX '98 DLRLCdiminutive: pintenaș
- Avea cizme roșii cu pinteni de argint. SADOVEANU, F. J. 297. DLRLC
- Știi vorba ceea: dă-ți popă pintenii și bate iapa cu călcîiele. CREANGĂ, P. 39. DLRLC
- Genarul își înfipse pintenii adînc în coastele calului, care fugea scuturîndu-să... ca o vijelie. EMINESCU, N. 26. DLRLC
- Inima mea începuse să bată subt pintenul dureros sau dulce al amintirilor. HOGAȘ, M. N. 12. DLRLC
- 1.1. Lovitură dată calului cu acest obiect. DEX '09 DEX '98
- A da pinteni = a împunge, a îmboldi calul cu pintenii pentru a-l face să meargă mai repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Călăreții dădură pinteni, un fîșîit aspru trecu, apoi prinse a dudui pămîntul. SADOVEANU, O. VI 108. DLRLC
- Dînd pinteni calului, ieși pe poartă ca vîntul. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
- Pinteni roibului că da Și ca vîntul se ducea. ANT. LIT. POP. I 486. DLRLC
-
- A bate din pinteni = (mai ales despre militari) a lovi călcâiele unul de altul, făcând să sune pintenii, și a lua poziția (reglementară) de drepți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- E adînc revoltat, indignat de roiul de pierde-vară, cari nu știu alta decît a bate din pinteni și a-și răsuci mustața. GHEREA, ST. CR. I 172. DLRLC
- Și pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten, Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătînd din pinten. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
-
- A bate din pinteni (de bucurie) = a-și manifesta bucuria în chip zgomotos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Neagoie începu a bate din pinteni de bucurie că se cotorisise de sărăcie. ISPIRESCU, L. 209. DLRLC
-
-
- 2. (La unele păsări, mai ales la cocoși) Formațiune cornoasă situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului, deasupra labei. DEX '09 DLRLC
- 2.1. Protuberanță situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului calului sau al boului, deasupra gleznei. DEX '09 DLRLC
-
- 3. Numele unor părți de plante sau (cu determinări) al unor plante care au de obicei proeminențe, protuberanțe, excrescențe etc. DEX '09 DEX '98
- 4. Proeminență a unei piese care servește la limitarea cursei altei piese în mișcare sau ca punct de articulație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 4.1. Unealtă cu care apicultorii fixează fagurele pe ramă. DEX '09 DEX '98
-
- 5. Construcție sau element de construcție care seamănă cu un pinten și care susține sau întărește o zidărie, un terasament, consolidează un mal etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 6. Porțiune de teren care depășește nivelul din jur; vârf mic, culme care se desprinde dintr-un ansamblu deluros sau muntos unitar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- *pentĭnŭ DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.