8 intrări

49 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul.

PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul.

pendula vi [At: TEODOREANU, M. U. 27 / Pzi: ~lez / E: pendul] 1 (D. pendule) A se mișca alternativ, la intervale regulate și în sensuri opuse Si: a oscila (1). 2 (Pgn; d. alte obiecte, d. oameni) A face mișcări lente, asemănătoare cu acelea ale pendulului (3), alternativ în direcții opuse Si: a se balansa, a se legăna. 3 (Fig; rar; d. populații) A migra mereu dintr-un loc în altul și înapoi, la anumite intervale de timp. 4 (Fig; d. oameni) A trece ușor de la o stare la alta, a fi instabil Si: a oscila. 5 (Fig; d. oameni) A nu putea să ia o hotărâre. corectat(ă)

PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre un pendul) A face mișcări oscilatorii (lente); p. ext. (despre alte lucruri) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; a se legăna, a se pleca într-o parte și într-alta; a oscila. (Fig.) Peste valurile lui [ale Oltului] alte valuri de oameni au trecut, dintr-o parte în alta și înapoi, pendulînd între răsărit și apus. BOGZA, C. O. 411.

PENDULA vb. I. intr. A avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila. ♦ (Fig.) A fi nehotărît. [Cf. it. pendolare].

PENDULA vb. intr. a avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziția de echilibru. ◊ (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii. ◊ (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotărât. (< it. pendolare)

A PENDULA ~ez intranz. 1) (mai ales despre obiecte în mișcare) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta (ca un pendul); a oscila; a se balansa. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a șovăi, a ezita; a oscila; a balansa. /Din pendul

PENDUL, pendule, s. n. 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziția de echilibru stabil; p. ext. dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 2. (În forma pendulă) Ceas de perete a cărui mișcare este reglată de un pendul (1). [Var.: pendu s. f.] – Din fr. pendule, lat. pendulus.

PENDU s. f. v. pendul.

pendul sn [At: CR (1829), 1981/19 / V: sf, (înv) ~del, pan~ / Pl: ~e / E: fr pendule, lat pendulus, ger Pendel(uhr)] 1 (Îf pendulă; șîs ceas cu ~) Ceas de perete sau de masă, a cărui mișcare este reglată de un pendul (3) și care de obicei marchează orele și jumătățile de oră prin sunete. 2 (Îs) ~ă astronomică Aparat de măsură a timpului bazat pe izocronismul micilor mișcări ale pendulului matematic. 3 Corp solid, suspendat într-un punct fix, care execută mișcări oscilatorii (într-un plan fix) de îndată ce este scos din poziția de echilibru stabil. 4 (Pex) Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărui oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 5 (Spc) Limbă a pendulului (1). 6 (Îs) ~ matematic (sau ideal, simplu) Aparat alcătuit dintr-un corp de dimensiuni foarte mici (considerat ca un punct material greu) atârnat la unul dintre capetele unui fir extensibil și subțire, astfel încât, sub acțiunea propriei sale greutăți, oscilează în jurul celuilalt capăt fix al firului. 7 (Îs) ~ fizic (sau compus, real) Pendul (3) considerat ca fiind compus dintr-o infinitate de pendule simple de lungimi diferite. 8 (Îs) ~ul lui Foucault Pendul matematic al cărui punct de suspensie participă la mișcarea de rotație diurnă a pământului. 9 (Îs) ~ electric Pendul (3) care este folosit ca electroscop. 10 (Îs) ~ compensator Pendul matematic astfel construit încât să păstreze, la orice temperatură, aceeași lungime.

PENDUL, pendule, s. n. 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziția de echilibru stabil; p. ext. dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 2. Ceas de perete a cărui mișcare este reglată de un pendul (1). [Var.: pendu s. f.] – Din fr. pendule, lat. pendulus.

PENDUL, pendide, s. n. 1. Orice corp care poate oscila în jurul unui punct fix. Pendul simplu = pendul alcătuit dintr-un corp de dimensiuni mici, atîrnat la unul dintre capetele unui fir inextensibil și subțire, astfel încît să se poată mișca în jurul celuilalt capăt, fix, al firului. 2. (Rar) Pendulă. Intră Constantin Lipan, confruntîndu-și ceasul cu pendulul din perete. C. PETRESCU, C. V. 89.

PENDULĂ, pendule, s. f. Ceasornic, de obicei de perete, a cărui mișcare este reglată de un pendul. Pendula bătea răsunător, metalic. DUMITRIU, N. 52. Toate pendulele de aur și de argint care se aflau în salon începură să bată miezul nopții în același timp. BOLINTINEANU, O. 252.

PENDUL s.n. 1. Corp solid, greu, care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe cînd este scos din poziția sa de echilibru stabil; (p. ext.) dispozitiv sau piesă a unui mecanism care prin oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 2. Tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. 3. Pendulă. [Pl. -le, -luri. / < fr. pendule, cf. lat. pendulus].

PENDU s.f. Ceasornic mare de perete, a cărui mișcare este reglată de un pendul; pendul (3) [în DN]. [< fr. pendule].

PENDUL s. n. 1. corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe; (p. ext.) dispozitiv, piesă a unui mecanism care prin oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 2. element de rezemare cu două articulații, folosit la poduri. 3. tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. (< fr. pendule, lat. pendulus)

PENDU s. f. ceasornic mare de perete cu mișcare reglată de un pendul. (< fr. pendule)

PENDUL ~e n. 1) Corp solid suspendat care, sub acțiunea unei forțe, poate oscila în jurul unui punct sau al unei axe fixate. 2) Dispozitiv care, oscilând, reglează funcționarea unui mecanism. /<fr. pendule, lat. pendulus

PENDU Ceas de perete a cărui funcționare este reglată de un pendul. [G.-D. pendulei] /<fr. pendule, lat. pendulus

pendulă f. 1. greutate astfel suspendată încât, pusă în mișcare, să facă oscilațiuni regulate; 2. orologiu a cărui mișcare e regulată de o pendulă.

*péndul n., pl. e (lat. péndulus, care atîrnă, d. pendére, a sta atîrnat). Fiz. Greutate atîrnată care oscilează cînd o miștĭ. Pendulă. Pendul balistic, instrument de determinat ĭuțeala unuĭ proĭectil. Pendul electric, aparat compus dintr’o bobiță de măduvă de soc atîrnată de un fir de mătase. Pendul compensator, pendul care nu se scurtează, nicĭ nu se lungește pin frig orĭ căldură. – Fals -úl (după fr.).

*péndulă f., pl. e (fr. pendule [f., după horloge, orologiŭ, care pe fr. e f.], d. lat. péndula, péndulus, care e atîrnat. V. pendul). Ceasornic de părete saŭ de masă regulat pin oscilațiunile unuĭ péndul. – Fals -úlă (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pendula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pendulez, 3 pendulea; conj. prez. 1 sg. să pendulez, 3 să penduleze

pendula (a ~) vb., ind. prez. 3 pendulea

pendula vb., ind. prez. 1 sg. pendulez, 3 sg. și pl. pendulea

pendul (dispozitiv care oscilează) s. n., pl. pendule

pendu (ceas) s. f., g.-d. art. pendulei; pl. pendule

pendul (dispozitiv care oscilează) s. n., pl. pendule

pendu (ceas) s. f., g.-d. art. pendulei; pl. pendule

pendul (dispozitiv care oscilează) s. n., pl. pendule

pendu (ceas) s. f., g.-d. art. pendulei; pl. pendule

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PENDULA vb. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna.

PENDUL s. pendul compus = pendul fizic; pendul fizic v. pendul compus; pendul matematic = pendul simplu; pendul simplu v. pendul matematic.

PENDU s. (înv., în Mold.) ornic.

PENDU s. (înv., în Mold.) ornic.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PENDUL figură acrobatică a cărei execuție trece prin următoarele faze: picaj până la realizarea unei viteze duble față de cea de zbor, urcare în plan vertical până la limită, alunecare pe coadă, cădere cu botul înainte, zbor normal și picaj.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PENDÚL (< fr.; lat. pendulus „care este suspendat”) s. n. Corp care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe sub acțiunea gravitației sau a unor forțe elastice sau cvasielastice (ex. p. elastic, p. de torsiune, p. fizic etc.). Perioada mișcării oscilatorii a p. depinde de caracteristicile lui constructive, de valoarea forței care îl acționează și de amplitudinea oscilațiilor. În cazul oscilațiilor de mică amplitudine, perioada nu mai depinde de mărimea acesteia și de amplitudine, rămânând constantă pentru același pendul; aceasta este legea izocronismului descoperită de Galilei care permite utilizarea p. la măsurarea timpului. ◊ P. fizic (sau compus) = corp capabil să oscileze sub acțiunea propriei greutăți, în jurul unei axe ce nu trece prin centrul său de greutate. ◊ P. matematic (sau simplu) = p. teoretic constituit dintr-un punct material care poate oscila sub sub acțiunea greutății proprii, fără frecare, pe un cerc situat în plan vertical. ◊ P. sincron = p. matematic ce are aceeași perioadă cu un pendul fizic dat. ◊ P. de torsiune = corp susținut de un fir elastic, capabil să oscileze în jurul unei poziții de echilibru prin torsionarea firului.

PENDÚLĂ (< fr., germ.) s. f. Ceasornic mare, mai ales de perete, al cărui mers este reglat de un pendul a cărui forță de mișcare este dată fie de un resort, fie de o greutate în cădere și care marchează timpul prin sunete; orologiu. Confecționat din materiale diverse (lemn, metal, marmură etc.), așezat uneori într-o cutie (din lemn, sticlă, metal etc.) a fost foarte răspândit în Europa, în sec. 18-19, ornamentația sa variind în funcție de stilul mobilierului.

Betula pendula Eoth (syn. B. alba L.; B. verrucosa Ehrh.). Arbore cu înălțimea de 15-25 m, mai rar arbust. înflorește primăvara. Florile, unisexuat-monoice, atît cele mascule cît și cele femele sînt dispuse în amenți cilindrici, pendenți. Fructul, o samară cu două aripioare. Frunze (cca 6 cm lungime) subțiri, romboidal-triunghiular-ascuțite, netede, dublu-serate pe margini, glabre, pețiolate. Ramuri numeroase, subțiri, glabre, cu lujeri pendenți, lucitori, flexibili, cu lenticele numeroase, albicioase. Scoarță albă-argintie și netedă în tinerețe, cu periderm ce se exfoliază în fîșii circulare (Pl. 12, fig. 72).

Dierama pendula Bak. Specie care înflorește vara. Flori 6-7 în spic, de culoare albă sau bleu pînă la mov-deschis. Frunze rigide, cca 60 cm lungime și 1 cm lățime. Tuberobulbii cu înveliș foarte filamentos. Tulpină erectă, sveltă, ramificată în vîrf. Ramuri foarte subțiri, pendente.

Silene pendula L., Specie care înflorește primăvara-vara. Flori simple sau învoite, roz (caliciul campanulat, corolă tubuloasă cu 5 petale bipartite), într-un ciorchine foliaceu, așezat la subsuoara frunzelor, cu numeroase flori, întîi erecte apoi pendente. Plantă bienală, tulpină 10-15 cm înălțime, ramificată, pubescent-glandulos, vîscoasă spre vîrf, frunze opuse, sesile, cele tulpinale lanceolate sau alungit-eliptice, cele inferioare obovate.

Symphyandra pendula (M. B.) A. DC. (syn. Campanula pendula M. B.). Specie care înflorește vara. Flori campanulate, albe sau albe-gălbui, pubescente (sepale lanceolate, late, gri-pîsloase, cu apendice ovat-ascuțit), dispuse într-o paniculă multifloră, ramificată. Frunze reniforme sau ovate, dentate), cca 3 cm lungime, pețiol fără aripi. Plantă erbacee vivace, rar bienală, pînă la 40 cm lungime, pe sol sau pendentă, tulpină ramificată.

Zebrina pendula Schnizl. (Tradescanția zebrina Loud.). Specie cu flori purpur-roz, în interior albicioase. Frunze, pe partea superioară cu 2 dungi longitudinale argintii, pe cea inferioară roșietice și ramuri pendente. Tulpină cu reflexe roșii și pete verzi.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pendulă, pendule s. f. 1. limbă. 2. penis.

Intrare: pendula
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pendula
  • pendulare
  • pendulat
  • pendulatu‑
  • pendulând
  • pendulându‑
singular plural
  • pendulea
  • pendulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pendulez
(să)
  • pendulez
  • pendulam
  • pendulai
  • pendulasem
a II-a (tu)
  • pendulezi
(să)
  • pendulezi
  • pendulai
  • pendulași
  • pendulaseși
a III-a (el, ea)
  • pendulea
(să)
  • penduleze
  • pendula
  • pendulă
  • pendulase
plural I (noi)
  • pendulăm
(să)
  • pendulăm
  • pendulam
  • pendularăm
  • pendulaserăm
  • pendulasem
a II-a (voi)
  • pendulați
(să)
  • pendulați
  • pendulați
  • pendularăți
  • pendulaserăți
  • pendulaseți
a III-a (ei, ele)
  • pendulea
(să)
  • penduleze
  • pendulau
  • pendula
  • pendulaseră
Intrare: Betula pendula
compus
  • Betula pendula
Intrare: Dierama pendula
Dierama pendula park  nomenclatura binară
compus
  • Dierama pendula
Intrare: pendul
pendul1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pendul
  • pendulul
  • pendulu‑
plural
  • pendule
  • pendulele
genitiv-dativ singular
  • pendul
  • pendulului
plural
  • pendule
  • pendulelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pendu
  • pendula
plural
  • pendule
  • pendulele
genitiv-dativ singular
  • pendule
  • pendulei
plural
  • pendule
  • pendulelor
vocativ singular
plural
pandul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pendel
  • pendelul
  • pendelu‑
plural
  • pendele
  • pendelele
genitiv-dativ singular
  • pendel
  • pendelului
plural
  • pendele
  • pendelelor
vocativ singular
plural
pendul2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Formă de pl. nerecomandată.
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pendul
  • pendulul
  • pendulu‑
plural
  • penduluri
  • pendulurile
genitiv-dativ singular
  • pendul
  • pendulului
plural
  • penduluri
  • pendulurilor
vocativ singular
plural
Intrare: pendulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pendu
  • pendula
plural
  • pendule
  • pendulele
genitiv-dativ singular
  • pendule
  • pendulei
plural
  • pendule
  • pendulelor
vocativ singular
plural
pendul1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pendul
  • pendulul
  • pendulu‑
plural
  • pendule
  • pendulele
genitiv-dativ singular
  • pendul
  • pendulului
plural
  • pendule
  • pendulelor
vocativ singular
plural
pendul2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Formă de pl. nerecomandată.
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pendul
  • pendulul
  • pendulu‑
plural
  • penduluri
  • pendulurile
genitiv-dativ singular
  • pendul
  • pendulului
plural
  • penduluri
  • pendulurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Silene pendula
compus
  • Silene pendula
Intrare: Symphyandra pendula
Symphyandra pendula park  nomenclatura binară
compus
  • Symphyandra pendula
Intrare: Zebrina pendula
Zebrina pendula park  nomenclatura binară
compus
  • Zebrina pendula
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pendula, pendulezverb

  • 1. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin generalizare (Despre alte obiecte) A face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. DEX '09 DLRLC
      sinonime: legăna
      • format_quote figurat Peste valurile lui [ale Oltului] alte valuri de oameni au trecut, dintr-o parte în alta și înapoi, pendulînd între răsărit și apus. BOGZA, C. O. 411. DLRLC
    • 1.2. (Despre valoarea unei mărimi) A varia în jurul unei valori medii. MDN '00
    • 1.3. figurat (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: oscila
etimologie:
  • pendul DEX '98 DEX '09

pendul, pendulesubstantiv neutru

  • 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziția de echilibru stabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Pendul simplu = pendul alcătuit dintr-un corp de dimensiuni mici, atârnat la unul dintre capetele unui fir inextensibil și subțire, astfel încât să se poată mișca în jurul celuilalt capăt, fix, al firului. DLRLC
    • 1.2. prin extensiune Dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. DN
  • 3. Element de rezemare cu două articulații, folosit la poduri. MDN '00
  • 4. rar Pendulă. DLRLC DN
    sinonime: pendulă
    • format_quote Intră Constantin Lipan, confruntîndu-și ceasul cu pendulul din perete. C. PETRESCU, C. V. 89. DLRLC
etimologie:

pendu, pendulesubstantiv feminin

  • 1. Ceas de perete a cărui mișcare este reglată de un pendul. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: ornic
    • format_quote Pendula bătea răsunător, metalic. DUMITRIU, N. 52. DLRLC
    • format_quote Toate pendulele de aur și de argint care se aflau în salon începură să bată miezul nopții în același timp. BOLINTINEANU, O. 252. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.