3 intrări
44 de definiții
din care- explicative DEX (24)
- ortografice DOOM (11)
- jargon (1)
- enciclopedice (2)
- argou (1)
- sinonime (5)
Explicative DEX
PENDULĂ s. f. v. pendul.
PENDULĂ s. f. v. pendul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pendulă sf vz pendul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENDULĂ, pendule, s. f. Ceasornic, de obicei de perete, a cărui mișcare este reglată de un pendul. Pendula bătea răsunător, metalic. DUMITRIU, N. 52. Toate pendulele de aur și de argint care se aflau în salon începură să bată miezul nopții în același timp. BOLINTINEANU, O. 252.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PENDULĂ s.f. Ceasornic mare de perete, a cărui mișcare este reglată de un pendul; pendul (3) [în DN]. [< fr. pendule].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENDULĂ s. f. ceasornic mare de perete cu mișcare reglată de un pendul. (< fr. pendule)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PENDULĂ Ceas de perete a cărui funcționare este reglată de un pendul. [G.-D. pendulei] /<fr. pendule, lat. pendulus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pendulă f. 1. greutate astfel suspendată încât, pusă în mișcare, să facă oscilațiuni regulate; 2. orologiu a cărui mișcare e regulată de o pendulă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*péndulă f., pl. e (fr. pendule [f., după horloge, orologiŭ, care pe fr. e f.], d. lat. péndula, péndulus, care e atîrnat. V. pendul). Ceasornic de părete saŭ de masă regulat pin oscilațiunile unuĭ péndul. – Fals -úlă (după fr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENDUL, pendule, s. n. 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziția de echilibru stabil; p. ext. dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 2. (În forma pendulă) Ceas de perete a cărui mișcare este reglată de un pendul (1). [Var.: pendulă s. f.] – Din fr. pendule, lat. pendulus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
pandul sn vz pendul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pendel sn vz pendul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pendul sn [At: CR (1829), 1981/19 / V: ~ă sf, (înv) ~del, pan~ / Pl: ~e / E: fr pendule, lat pendulus, ger Pendel(uhr)] 1 (Îf pendulă; șîs ceas cu ~) Ceas de perete sau de masă, a cărui mișcare este reglată de un pendul (3) și care de obicei marchează orele și jumătățile de oră prin sunete. 2 (Îs) ~ă astronomică Aparat de măsură a timpului bazat pe izocronismul micilor mișcări ale pendulului matematic. 3 Corp solid, suspendat într-un punct fix, care execută mișcări oscilatorii (într-un plan fix) de îndată ce este scos din poziția de echilibru stabil. 4 (Pex) Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărui oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 5 (Spc) Limbă a pendulului (1). 6 (Îs) ~ matematic (sau ideal, simplu) Aparat alcătuit dintr-un corp de dimensiuni foarte mici (considerat ca un punct material greu) atârnat la unul dintre capetele unui fir extensibil și subțire, astfel încât, sub acțiunea propriei sale greutăți, oscilează în jurul celuilalt capăt fix al firului. 7 (Îs) ~ fizic (sau compus, real) Pendul (3) considerat ca fiind compus dintr-o infinitate de pendule simple de lungimi diferite. 8 (Îs) ~ul lui Foucault Pendul matematic al cărui punct de suspensie participă la mișcarea de rotație diurnă a pământului. 9 (Îs) ~ electric Pendul (3) care este folosit ca electroscop. 10 (Îs) ~ compensator Pendul matematic astfel construit încât să păstreze, la orice temperatură, aceeași lungime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pendula vi [At: TEODOREANU, M. U. 27 / Pzi: ~lez / E: pendul] 1 (D. pendule) A se mișca alternativ, la intervale regulate și în sensuri opuse Si: a oscila (1). 2 (Pgn; d. alte obiecte, d. oameni) A face mișcări lente, asemănătoare cu acelea ale pendulului (3), alternativ în direcții opuse Si: a se balansa, a se legăna. 3 (Fig; rar; d. populații) A migra mereu dintr-un loc în altul și înapoi, la anumite intervale de timp. 4 (Fig; d. oameni) A trece ușor de la o stare la alta, a fi instabil Si: a oscila. 5 (Fig; d. oameni) A nu putea să ia o hotărâre. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENDUL, pendule, s. n. 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziția de echilibru stabil; p. ext. dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 2. Ceas de perete a cărui mișcare este reglată de un pendul (1). [Var.: pendulă s. f.] – Din fr. pendule, lat. pendulus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
PENDUL, pendide, s. n. 1. Orice corp care poate oscila în jurul unui punct fix. Pendul simplu = pendul alcătuit dintr-un corp de dimensiuni mici, atîrnat la unul dintre capetele unui fir inextensibil și subțire, astfel încît să se poată mișca în jurul celuilalt capăt, fix, al firului. 2. (Rar) Pendulă. Intră Constantin Lipan, confruntîndu-și ceasul cu pendulul din perete. C. PETRESCU, C. V. 89.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre un pendul) A face mișcări oscilatorii (lente); p. ext. (despre alte lucruri) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; a se legăna, a se pleca într-o parte și într-alta; a oscila. (Fig.) Peste valurile lui [ale Oltului] alte valuri de oameni au trecut, dintr-o parte în alta și înapoi, pendulînd între răsărit și apus. BOGZA, C. O. 411.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PENDUL s.n. 1. Corp solid, greu, care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe cînd este scos din poziția sa de echilibru stabil; (p. ext.) dispozitiv sau piesă a unui mecanism care prin oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 2. Tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. 3. Pendulă. [Pl. -le, -luri. / < fr. pendule, cf. lat. pendulus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENDULA vb. I. intr. A avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila. ♦ (Fig.) A fi nehotărît. [Cf. it. pendolare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENDUL s. n. 1. corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe; (p. ext.) dispozitiv, piesă a unui mecanism care prin oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 2. element de rezemare cu două articulații, folosit la poduri. 3. tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. (< fr. pendule, lat. pendulus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PENDULA vb. intr. a avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziția de echilibru. ◊ (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii. ◊ (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotărât. (< it. pendolare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PENDUL ~e n. 1) Corp solid suspendat care, sub acțiunea unei forțe, poate oscila în jurul unui punct sau al unei axe fixate. 2) Dispozitiv care, oscilând, reglează funcționarea unui mecanism. /<fr. pendule, lat. pendulus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A PENDULA ~ez intranz. 1) (mai ales despre obiecte în mișcare) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta (ca un pendul); a oscila; a se balansa. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a șovăi, a ezita; a oscila; a balansa. /Din pendul
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*péndul n., pl. e (lat. péndulus, care atîrnă, d. pendére, a sta atîrnat). Fiz. Greutate atîrnată care oscilează cînd o miștĭ. Pendulă. Pendul balistic, instrument de determinat ĭuțeala unuĭ proĭectil. Pendul electric, aparat compus dintr’o bobiță de măduvă de soc atîrnată de un fir de mătase. Pendul compensator, pendul care nu se scurtează, nicĭ nu se lungește pin frig orĭ căldură. – Fals -úl (după fr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
pendulă (ceas) s. f., g.-d. art. pendulei; pl. pendule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pendulă (ceas) s. f., g.-d. art. pendulei; pl. pendule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pendulă (ceas) s. f., g.-d. art. pendulei; pl. pendule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pendulă («ceas»), pl. pendule
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pendul (dispozitiv care oscilează) s. n., pl. pendule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pendula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pendulez, 3 pendulează; conj. prez. 1 sg. să pendulez, 3 să penduleze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pendul (dispozitiv care oscilează) s. n., pl. pendule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pendula (a ~) vb., ind. prez. 3 pendulează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pendul (dispozitiv care oscilează) s. n., pl. pendule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pendula vb., ind. prez. 1 sg. pendulez, 3 sg. și pl. pendulează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pendul, pl. pendule
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Jargon
PENDUL figură acrobatică a cărei execuție trece prin următoarele faze: picaj până la realizarea unei viteze duble față de cea de zbor, urcare în plan vertical până la limită, alunecare pe coadă, cădere cu botul înainte, zbor normal și picaj.
Enciclopedice
PENDÚLĂ (< fr., germ.) s. f. Ceasornic mare, mai ales de perete, al cărui mers este reglat de un pendul a cărui forță de mișcare este dată fie de un resort, fie de o greutate în cădere și care marchează timpul prin sunete; orologiu. Confecționat din materiale diverse (lemn, metal, marmură etc.), așezat uneori într-o cutie (din lemn, sticlă, metal etc.) a fost foarte răspândit în Europa, în sec. 18-19, ornamentația sa variind în funcție de stilul mobilierului.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PENDÚL (< fr.; lat. pendulus „care este suspendat”) s. n. Corp care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe sub acțiunea gravitației sau a unor forțe elastice sau cvasielastice (ex. p. elastic, p. de torsiune, p. fizic etc.). Perioada mișcării oscilatorii a p. depinde de caracteristicile lui constructive, de valoarea forței care îl acționează și de amplitudinea oscilațiilor. În cazul oscilațiilor de mică amplitudine, perioada nu mai depinde de mărimea acesteia și de amplitudine, rămânând constantă pentru același pendul; aceasta este legea izocronismului descoperită de Galilei care permite utilizarea p. la măsurarea timpului. ◊ P. fizic (sau compus) = corp capabil să oscileze sub acțiunea propriei greutăți, în jurul unei axe ce nu trece prin centrul său de greutate. ◊ P. matematic (sau simplu) = p. teoretic constituit dintr-un punct material care poate oscila sub sub acțiunea greutății proprii, fără frecare, pe un cerc situat în plan vertical. ◊ P. sincron = p. matematic ce are aceeași perioadă cu un pendul fizic dat. ◊ P. de torsiune = corp susținut de un fir elastic, capabil să oscileze în jurul unei poziții de echilibru prin torsionarea firului.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
pendulă, pendule s. f. 1. limbă. 2. penis.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
PENDULĂ s. (înv., în Mold.) ornic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PENDULĂ s. (înv., în Mold.) ornic.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENDUL s. pendul compus = pendul fizic; pendul fizic v. pendul compus; pendul matematic = pendul simplu; pendul simplu v. pendul matematic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PENDULA vb. v. balansa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PENDULA vb. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Formă de pl. nerecomandată. Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Formă de pl. nerecomandată. Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pendulă, pendulesubstantiv feminin
-
- Pendula bătea răsunător, metalic. DUMITRIU, N. 52. DLRLC
- Toate pendulele de aur și de argint care se aflau în salon începură să bată miezul nopții în același timp. BOLINTINEANU, O. 252. DLRLC
-
etimologie:
- pendule DEX '09 DEX '98 DN
- pendulus DEX '98 DEX '09
pendul, pendulesubstantiv neutru
- 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziția de echilibru stabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Pendul simplu = pendul alcătuit dintr-un corp de dimensiuni mici, atârnat la unul dintre capetele unui fir inextensibil și subțire, astfel încât să se poată mișca în jurul celuilalt capăt, fix, al firului. DLRLC
- 1.2. Dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. DEX '09 DEX '98 DN
-
- 2. Tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. DN
- 3. Element de rezemare cu două articulații, folosit la poduri. MDN '00
- 4. Pendulă. DLRLC DNsinonime: pendulă
- Intră Constantin Lipan, confruntîndu-și ceasul cu pendulul din perete. C. PETRESCU, C. V. 89. DLRLC
-
etimologie:
- pendule DEX '09 DEX '98 DN
- pendulus DEX '09 DEX '98 DN
pendula, pendulezverb
- 1. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. (Despre alte obiecte) A face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. DEX '09 DLRLCsinonime: legăna
- Peste valurile lui [ale Oltului] alte valuri de oameni au trecut, dintr-o parte în alta și înapoi, pendulînd între răsărit și apus. BOGZA, C. O. 411. DLRLC
-
- 1.2. (Despre valoarea unei mărimi) A varia în jurul unei valori medii. MDN '00
- 1.3. (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât DEX '09 DEX '98 DNsinonime: oscila
-
etimologie:
- pendul DEX '98 DEX '09