2 intrări

school Articole pe această temă:

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEDEPSÍRE, pedepsiri, s. f. Acțiunea de a pedepsi (1) și rezultatul ei; condamnare, osândire, sancționare; p. ext. pedeapsă. – V. pedepsi.

PEDEPSÍRE, pedepsiri, s. f. Acțiunea de a pedepsi (1) și rezultatul ei; condamnare, osândire, sancționare; p. ext. pedeapsă. – V. pedepsi.

pedepsire sf [At: MINEIUL (1776), 15422/11 / Pl: ~ri / E: pedepsi] 1 (Înv) Învățare. 2 (Înv) Educare. 3 (Înv) Instruire. 4 (Înv) Deprindere. 5 (Înv) Defăimare. 6 Aplicare a pedepsei (4) pentru o greșeală, o infracțiune săvârșită Si: condamnare, osândire, sancționare, (înv) certare, oblicire, pedepsitură (1). 7-10 (Pex) Pedeapsă (4-7). 11 (Pex) Necaz (2).

PEDEPSÍRE s. f. Acțiunea de a (se) pedepsi; condamnare, sancționare, osîndire. Pedepsirea vinovaților.

PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită; a condamna, a osândi. 2. Tranz. și refl. Fig. (Înv. și reg.) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura. – Din ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo).

PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită; a condamna, a osândi. 2. Tranz. și refl. Fig. (Înv. și reg.) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura. – Din ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo).

pedepsi [At: BIBLIA (1688), pref 4/44 / V: (îvr) ~pțî / Pzi: ~sesc / E: ngr (ἐ)παίδευσα (aor παιδεύω)] 1 vt (Înv) A învăța. 2 vt (Înv) A educa. 3 vt (Înv) A instrui. 4 vt (Înv) A deprinde. 5 vt (Fșa) A aplica cuiva o pedeapsă (4) pentru o greșeală, o infracțiune săvârșită Si: a condamna, a judeca, a osândi, (înv) a bintălui, a certa, a hotărî, a oblici1, (reg) a cerca. 6 vt (Reg) A defăima. 7-8 vtr (Îrg) (A face să sufere sau) a suferi Si: a (se) chinui, a (se) tortura.

PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune la o suferință fizică sau morală pentru o greșeală săvîrșită, a aplica cuiva o pedeapsă; a sancționa. Numai pe mine să mă pedepsești. DUMITRIU, N. 121. Poporul are deci și eroi care sînt creați anume să pedepsească prin umor, glumă, batjocură, tot ceea ce este potrivnic vieții poporului. BENIUC, P. 12. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o așa de grozav. CREANGĂ, P. 102. ◊ Refl. pas. Toate se pedepsesc. C. PETRESCU, R. 49. El n-a făcut ceea ce a trebuit să facă și pentru aceea se pedepsește. RETEGANUL, P. II 60. ♦ (Jur.) A sancționa, conform legii, pe un delincvent sau pe un criminal; a condamna. Legile țării noastre pedepsesc cu toată asprimea pe cei care ațîță ura șovină, naționalistă sau rasistă. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 11. 2. Refl. (Învechit) A se chinui; a suferi, a pătimi. Ofta în zilele toate, Pedepsindu-se într-însul. PANN, P. V. II 83. Au hotărît ca mai bine să moară ea decît să vadă pe fiul ei pedepsindu-se de foame. DRĂGHICI, R. 27.

A SE PEDEPSÍ mă ~ésc intranz. înv. A se supune unor chinuri fizice sau morale; a se chinui. /<ngr. epédepsa

A PEDEPSÍ ~ésc tranz. 1) A face să sufere o pedeapsă; a supune unei pedepse. 2) înv. A face să suporte chinuri fizice sau morale; a chinui; a tortura. /<ngr. epédepsa

PEDEPSI vb. (TR) A instrui, a invăta. Și-ș pedepsi copilul la carte. MINEIUL (1776). Etimologie: ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo). Vezi și pedepsit.

pedepsì v. 1. a înflige pedepse; 2. a se chinui. [Vechiu-rom. pedepsi, a instrui («oameni pedepsiți într’a noastră limbă», Biblia din 1688)].

pedepsésc v. tr. (ngr. pédepsa și pédisa, aor. d. pedévo, învăț, educ, pedepsesc; vsl. sîrb. pedepsati, a pedepsi. V. pedagog). Vechĭ. Educ. Azĭ. Supun pedepseĭ (bătaĭe, amendă). Chinuĭesc. V. refl. Sufer, mă chinuĭesc: mult m’am pedepsit cu boala asta!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pedepsíre s. f., g.-d. art. pedepsírii; pl. pedepsíri

pedepsíre s. f., g.-d. art. pedepsírii; pl. pedepsíri

pedepsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pedepsésc, imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 să pedepseáscă

pedepsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pedepsésc, imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 sg. și pl. pedepseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PEDEPSÍRE s. (JUR.) 1. sancționare. (~ unei contravenții.) 2. v. condamnare.

PEDEPSIRE s. (JUR.) 1. sancționare. (~ unei contravenții.) 2. condamnare, osîndire, (înv.) certare, oblicire. (~ cuiva la un an închisoare.)

PEDEPSÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, crește, educa, forma, instrui, învăța, munci, schingiui, tortura, trudi.

PEDEPSÍ vb. 1. (JUR.) a sancționa. (L-a ~ cu amendă.) 2. v. condamna. 3. (Transilv.) a ștrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. v. răzbuna. 6. a răsplăti. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)

arată toate definițiile

Intrare: pedepsire
pedepsire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pedepsire
  • pedepsirea
plural
  • pedepsiri
  • pedepsirile
genitiv-dativ singular
  • pedepsiri
  • pedepsirii
plural
  • pedepsiri
  • pedepsirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pedepsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pedepsi
  • pedepsire
  • pedepsit
  • pedepsitu‑
  • pedepsind
  • pedepsindu‑
singular plural
  • pedepsește
  • pedepsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pedepsesc
(să)
  • pedepsesc
  • pedepseam
  • pedepsii
  • pedepsisem
a II-a (tu)
  • pedepsești
(să)
  • pedepsești
  • pedepseai
  • pedepsiși
  • pedepsiseși
a III-a (el, ea)
  • pedepsește
(să)
  • pedepsească
  • pedepsea
  • pedepsi
  • pedepsise
plural I (noi)
  • pedepsim
(să)
  • pedepsim
  • pedepseam
  • pedepsirăm
  • pedepsiserăm
  • pedepsisem
a II-a (voi)
  • pedepsiți
(să)
  • pedepsiți
  • pedepseați
  • pedepsirăți
  • pedepsiserăți
  • pedepsiseți
a III-a (ei, ele)
  • pedepsesc
(să)
  • pedepsească
  • pedepseau
  • pedepsi
  • pedepsiseră
pedepțî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pedepsire

etimologie:

  • vezi pedepsi
    surse: DEX '98 DEX '09

pedepsi pedepțî

  • 1. tranzitiv A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: condamna osândi sancționa antonime: ierta attach_file 6 exemple
    exemple
    • Numai pe mine să mă pedepsești. DUMITRIU, N. 121.
      surse: DLRLC
    • Poporul are deci și eroi care sînt creați anume să pedepsească prin umor, glumă, batjocură, tot ceea ce este potrivnic vieții poporului. BENIUC, P. 12.
      surse: DLRLC
    • Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o așa de grozav. CREANGĂ, P. 102.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Toate se pedepsesc. C. PETRESCU, R. 49.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv El n-a făcut ceea ce a trebuit să facă și pentru aceea se pedepsește. RETEGANUL, P. II 60.
      surse: DLRLC
    • Legile țării noastre pedepsesc cu toată asprimea pe cei care ațîță ura șovină, naționalistă sau rasistă. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 11.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat învechit regional A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura.
    exemple
    • Ofta în zilele toate, Pedepsindu-se într-însul. PANN, P. V. II 83.
      surse: DLRLC
    • Au hotărît ca mai bine să moară ea decît să vadă pe fiul ei pedepsindu-se de foame. DRĂGHICI, R. 27.
      surse: DLRLC

etimologie: