35 de definiții pentru peșteră peștără peștere peștiră peștire (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÉȘTERĂ, peșteri, s. f. Cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație; grotă, cavernă. ♦ P. ext. Vizuină, bârlog. – Din sl. peštera.

PÉȘTERĂ, peșteri, s. f. Cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație; grotă, cavernă. ♦ P. ext. Vizuină, bârlog. – Din sl. peštera.

peșteră sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 416/15 / V: (înv) ~re, (îrg) ~tără, ~tiră, ~tire / Pl: ~ri și (înv) ~re / E: slv пєщєра] 1 Cavitate naturală, adâncă și mare, formată prin dizolvarea rocilor solubile de către apele de infiltrație Si: cavernă, grotă, (înv) speluncă, (reg) ocnă. 2 (Pex) Vizuină. 3 (Fig) Adăpost. 4 (Fig) Locuință. 5 (Fig) Ascunziș. 6 (Fig) Refugiu. 7 (Reg; îf peștiră) Groapă adâncă. 8 (Arg) Loc unde se întâlnesc pungașii.

PÉȘTERĂ, peșteri, s. f. Cavitate adîncă și spațioasă formată în regiunile de calcar, ghips sau sare, prin dizolvarea acestor roci de către apele de infiltrație; grotă, cavernă. Deodată săgetă un trăsnet despicînd bolțile norilor cu străvuiet prelung de peșteri surpate, C. PETRESCU, A. R. 6. Casa se prefăcu într-o peșteră cu pereții negri ca cerneala. EMINESCU, N. 56. Într-una din peșteri, în munte rîpos, Un om oarecare intră curajos. BOLINTINEANU, O. 70.

PÉȘTERĂ ~i f. Cavitate subterană naturală de dimensiuni mari, cu ieșire la suprafață; cavernă; grotă. /<sl. peštera

PEȘTERĂ s.f. (Trans. SV) Vizuină, bîrlog. [Puii leului] să adună și în peșterile sale zac. PS 1651, 215r. Lăcuiesc în peștere. VCC, 36. ◊ Fig. Casa mea, carea de mgăciune se cheamă . . . făcut-ați pre ea peșteră tîlharilor. N TEST. (1648). Etimologie: sl. peštera. Cf. c o m o a r ă, c o v r u, m i ș i n ă.

peșteră f. înfundătură în stâncă sau în munți: peștera Bistriței. [Slav. PEȘTERA].

péșteră f., pl. ĭ (vsl. peštera, pešt, peșteră, cuptor, d. pešti-pekon, a coace; bg. sîrb. peštera, rus. peščéra, peșteră; ung. pest, cuptor, Pesta [orașu]. V. becĭ, boștură, pecie). Cavernă, grotă, cavitate naturală supt pămînt orĭ în munte.

Peștera f. orășel în Rumelia orientală, într’o vale a muntelui Rodope, unde se face mare comerț cu cherestele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

péșteră s. f., g.-d. art. péșterii; pl. péșteri

péșteră s. f., g.-d. art. péșterii; pl. péșteri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÉȘTERĂ s. (GEOGR.) cavernă, grotă, (reg.) ocnă, scorbură, (înv.) speluncă. (O ~ cu stalactite.)

PEȘTERĂ s. (GEOGR.) cavernă, grotă, (reg.) ocnă, scorbură, (înv.) speluncă. (O ~ cu stalactite.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

péșteră (péșteri), s. f. – Cavernă, grotă. – Mr. piștireauă, megl. peaștiră. Sl. (bg.) peštera, din sl. pešt „cuptor” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 562). – Der. peșterean, adj. (care trăiește în peșteră).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

péșteră, peșteri, s.f. – (geol.) Grotă, cavernă. ♦ (geol.) Peștera Izei, cea mai mare peșteră din jud. Maramureș. Are o lungime de 2.440 m și o denivelare de -170 m. Este situată în Munții Rodnei. Are săli de 20-30 m înălțime și o cascadă de 15 m (Portase, 2006: 27). Este străbătută de izvorul Bătrâna (Timur, 2007: 27); Peștera de la Izbucu Izei, are o lungime de 500 m, este dezvoltată pe activ și este străbătută de izvorul Bătrâna (Timur, 2007: 28); Peștera cu Oase, situată în apropiere de loc. Poiana Botizii (Piatra Pintii). Rezervație speologică. „O peșteră mai mult înaltă decât lată, cu pereți foarte apropiați. Înălțimea galeriei principale ajunge la 6-7 m. Aici s-a aflat, mai demult, un depozit osteologic, de unde s-au recoltat oase de Ursus Spelaeus” (Portase, 2006: 27); Peștera de la Vălenii Șomcutei are o lungime de circa 1.500 m și este străbătută în întregime de Valea Peșterii (Monumente, 1976: 142). – Din sl. peštera < sl. pešt „cuptor” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, cf. DER; DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PÉȘTERĂ (< sl.) s. f. Cavitate subterană de dimensiuni mari, care comunică cu suprafața printr-una sau mai multe deschideri (guri), formată ca urmare a procesului de dizolvare a rocilor solubile (în special calcare, mai rar gips, sare etc.) cu ajutorul apei. P. prezintă sisteme complexe de galerii și de cavități largi și înalte, dezvoltate pe același nivel sau pe mai multe etaje care comunică prin puțuri; p. poate fi uscată (p. fosilă) sau străbătută de un curs de apă (p. activă). Cuprinde numeroase formațiuni concreționale (stalactite, stalagmite, coloane, cruste, draperii etc.), formate prin depunerea carbonatului de calciu din apă. Se poate forma și la malul mării, datorită abraziunii, sau în regiuni vulcanice, în cursul procesului de solidificare a lavelor. În unele cazuri în interiorul lor, din zăpada pătrunsă prin avenuri, s-au format depozite de gheață (ex. „ghețarul” de la Scărișoara). Fauna din peșteri (fauna cavernicolă) este săracă, dar foarte interesantă din punct de vedere științific. Unele p. păstrează urme de viețuire ale omului preistoric. Sin. cavernă, grotă.

arată toate definițiile

Intrare: peșteră
peșteră substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșteră
  • peștera
plural
  • peșteri
  • peșterile
genitiv-dativ singular
  • peșteri
  • peșterii
plural
  • peșteri
  • peșterilor
vocativ singular
plural
peștără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peștere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peștiră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peștire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

peșteră peștără peștere peștiră peștire

  • 1. Cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație.
    exemple
    • Deodată săgetă un trăsnet despicînd bolțile norilor cu străvuiet prelung de peșteri surpate. C. PETRESCU, A. R. 6.
      surse: DLRLC
    • Casa se prefăcu într-o peșteră cu pereții negri ca cerneala. EMINESCU, N. 56.
      surse: DLRLC
    • Într-una din peșteri, în munte rîpos, Un om oarecare intră curajos. BOLINTINEANU, O. 70.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Cavitate adîncă și spațioasă formată în regiunile de calcar, ghips sau sare, prin dizolvarea acestor roci de către apele de infiltrație.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Cavitate subterană naturală de dimensiuni mari, cu ieșire la suprafață.
      surse: NODEX

etimologie: