peșteră sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 416/15 / V: (înv) ~re, (îrg) ~tără, ~tiră, ~tire / Pl: ~ri și (înv) ~re / E: slv пєщєра] 1 Cavitate naturală, adâncă și mare, formată prin dizolvarea rocilor solubile de către apele de infiltrație Si: cavernă, grotă, (înv) speluncă, (reg) ocnă. 2 (Pex) Vizuină. 3 (Fig) Adăpost. 4 (Fig) Locuință. 5 (Fig) Ascunziș. 6 (Fig) Refugiu. 7 (Reg; îf peștiră) Groapă adâncă. 8 (Arg) Loc unde se întâlnesc pungașii.