PEȘTERĂ, peșteri, s. f. Cavitate adîncă și spațioasă formată în regiunile de calcar, ghips sau sare, prin dizolvarea acestor roci de către apele de infiltrație; grotă, cavernă. Deodată săgetă un trăsnet despicînd bolțile norilor cu străvuiet prelung de peșteri surpate, C. PETRESCU, A. R. 6. Casa se prefăcu într-o peșteră cu pereții negri ca cerneala. EMINESCU, N. 56. Într-una din peșteri, în munte rîpos, Un om oarecare intră curajos. BOLINTINEANU, O. 70.