pahă sf vz palhă²

palăhă sf vz palhă¹

palhă¹ sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: ~lăhă / Pl: ~he, ~huri, pălhi / E: nct] (Reg) Pală¹ (3).

palhă² sf [At: KLEIN, D./ V: ~lvă, pahă, pavă / Pl: ~he / E: mg pálha] (Reg) Petic de forma unui pătrat sau a unui romb pus la răscroiala de la subsoara cămășilor țărănești, pentru a le da lărgime Si: (reg) pălăcrinț Vz clin.

palvă sf vz palhă²

pavă¹ sf vz palhă²

pavă^2[1] sf vz pavea

pavea sf [At: (a. 1835) URICARIUL VIII, 132/19 /V: (înv) ~ală, pava^[1] / Pl: ~ele / E: fr pavé] 1 (Mpl) Bucată, de formă cubică, prismatică etc. de piatră, de lemn, mai rar de beton, de cărămidă etc. folosită la executarea unui pavaj. 2 (Îe) A bate (sau a număra) ~le A umbla fără nici un rost Si: a umbla creanga. 3 (Lsg; iuz) Pavaj (2). 4 (Îvr) Impozit, taxă pe care o plătea un proprietar pentru construirea sau întreținerea pavajului (2).

paveală sf vz pavea

PAVĂ, pave, s. f. (Popular) Petic de pînză, postav etc., pătrat sau rombic, pus la răscroială pentru a lărgi mînecile unei cămăși. Pentru ca cămașa să nu fie strîmtă subsioară, i se pune o pavă. PAMFILE, I. C. 352.

PAVEA, pavele, s. f. 1. Bucată de piatră, de lemn etc. de formă aproape cubică sau prismatică, folosită la executarea pavajelor. Deodată se aude troscotul unei birje care zdrobește pavelele stradei. HASDEU, I. V. 159. Dînd peste trăsuri, încurcîndu-se în pavelele și butucii cu care era podit Iașul, se părea o stafie. RUSSO, O. 48. ◊ Expr. A număra pavelele = a umbla fără rost. Cîteodată, cînd sînt fără treabă, îmi place a lăinici pe ulițe sau – cum se zice – a număra pavelele. NEGRUZZI, S. I 320. 2. (Rar) Pavajul cu care este acoperită o curte sau o stradă. Un duruit de trăsură cutremură paveaua lăuntrică a mînăstirii, tocmai cînd ieșeam afară din odaie. HOGAȘ, DR. 258. Mi-am zdruncinat șelile prin droșce pe paveaua noastră. ALECSANDRI, T. 1012. Pe paveaua sunătoare Treci, tovarăș avînd numai al tău cîne. NEGRUZZI, S. II 92.

PAVEA s. f. bloc, bucată de piatră, de cărămidă sau lemn, cubică, pentru pavaje. (< fr. pavé)

PAVEA ~ele f. Bloc de material dur (piatră, cărămidă, lemn etc.) folosit la executarea pavajelor. /<fr. pavé

pavă f. Mold. Tr. clin la încheierea de subțioară a cămășii, a sumanului, etc. [Ung. PÁHA].

paveà f. Mold. pavaj: pavèle de piatră sau de brad.

pávă f., pl. e saŭ păvĭ (rut. páha, páhva, rus. pahá, pol. pacha, ung. páha, pálha și pálla, supsuoară, pavă). Petecu de la supsuoara cămășiĭ orĭ sumanuluĭ. – Dim. păviță, pl. e.

*paveá f., pl. ele (fr. pavé). Mold. Barb. Pavaj.

pavea s. f., art. paveaua, g.-d. art. pavelei; pl. pavele

pavea (înv.) s. f., art. paveaua, g.-d. art. pavelei; pl. pavele, art. pavelele

pavea s. f., art. paveaua, g.-d. art. pavelei; pl. pavele

pavă (pave), s. f. – Clin la subsuoara mînecii de la ie. – Var. pahă. Pol. pacha, rut., rus. paha (Tiktin), cf. mag. páhac (Cihac, II, 520), mag. pálha (Candrea).

pavea (pavele), s. f. – Piatră de pavaj. Fr. pavé. – Der. pava, vb., din fr. paver; pavaj, s. n., din fr. pavage; pavela (var. pavelui), vb. (Mold., a pava, a pietrui), de la pl. pavele; paviment, s. n., din lat. pavimentum (sec. XIX), cf. pămînt.

PALHĂ s. v. pală.

PAVEA s. v. caldarâm, pavaj.

palhă s. v. PALĂ.

pavea s. v. CALDARÎM. PAVAJ.

palhă², palhe, s.f. (reg.) petec pătrat sau rombic pus la subsoara cămășilor țărănești pentru a le da lărgime; clin, pălăcrinț.

pavă, pave, s.f. (reg.) clin la încheierea de la subțioara cămășii, a sumanului.