pavea sf [At: (a. 1835) URICARIUL VIII, 132/19 /V: (înv) ~ală, pava^[1] / Pl: ~ele / E: fr pavé] 1 (Mpl) Bucată, de formă cubică, prismatică etc. de piatră, de lemn, mai rar de beton, de cărămidă etc. folosită la executarea unui pavaj. 2 (Îe) A bate (sau a număra) ~le A umbla fără nici un rost Si: a umbla creanga. 3 (Lsg; iuz) Pavaj (2). 4 (Îvr) Impozit, taxă pe care o plătea un proprietar pentru construirea sau întreținerea pavajului (2).