opțiuni

3 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

PATÉNT1, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. ◊ Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă, buton de încheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de târnăcop, folosit în mine. – Din germ. Patent.

PATÉNT1, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. ◊ Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă, buton de încheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de târnăcop, folosit în mine. – Din germ. Patent.

PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent.

PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent.

PATÉNT3 s. n. v. patentă.

PATÉNT3 s. n. v. patentă.

PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. Care nu se poate tăgădui, evident. Minciună patentă. ▭ Rezultatul fu ceva mai bun decît patentul meu nesucces din ziua precedentă. GALACTION, O. I 233.

PATÉNT3, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre încuietori, lacăte etc.) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare etc. Deschise. lacătul său patent. C. PETRESCU, C. V. 44. Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă (1).

PATÉNT1 s. n. v. patentă.

!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte

patént1 adj. m., pl. paténți; f. paténtă, pl. paténte

PATÉNT adj. v. evident.

PATÉNT adj. v. autentic, bun, curat, veritabil.

PATÉNT3, -Ă adj. (Bot.; despre părți similare ale unui organ) Bine distinct și răsfirat. [< lat. patens].

PATÉNT s.n. Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. [< germ. Patent].

PATÉNT1, -Ă adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor) De netăgăduit; autentic, evident. [< fr. patent, it. patente].

PATÉNT2, -Ă adj. (Despre încuietori, lacăte) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ◊ Clește patent (și s.n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă. // s.f. Capsă. [< germ. Patent].

PATÉNT2, -Ă adj. (despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) de netăgăduit; autentic, evident. (< fr. patent)

PATÉNT3, -Ă I. adj. (despre încuietori, lacăte) construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ♦ clește ~ (și s. n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă. II. s. f. capsă. (< germ. Patent)

PATÉNT1 s. n. punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. (< germ. Patent)

PATÉNT1 ~tă (~ți, ~te) (despre manifestări ale oamenilor) Care exclude orice contestare; de netăgăduit; incontestabil. /<fr. patent

PATÉNT2 ~tă (~ți, ~te) (despre sisteme tehnice) Care exclude defectele în procesul de funcționare; cu garanții de funcționare bună. ◊ Clește ~ clește special pentru apucat și tăiat sârma, tabla etc. /<germ. Patent

patent a. învederat: un adevăr patent.

arată toate definițiile

Intrare: patent (adj.)
patent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patent
  • patentul
  • patentu‑
  • patentă
  • patenta
plural
  • patenți
  • patenții
  • patente
  • patentele
genitiv-dativ singular
  • patent
  • patentului
  • patente
  • patentei
plural
  • patenți
  • patenților
  • patente
  • patentelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: patent (s.n.)
patent2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patent
  • patentul
  • patentu‑
plural
  • patente
  • patentele
genitiv-dativ singular
  • patent
  • patentului
plural
  • patente
  • patentelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: patentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patentă
  • patenta
plural
  • patente
  • patentele
genitiv-dativ singular
  • patente
  • patentei
plural
  • patente
  • patentelor
vocativ singular —
plural —
patent2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patent
  • patentul
  • patentu‑
plural
  • patente
  • patentele
genitiv-dativ singular
  • patent
  • patentului
plural
  • patente
  • patentelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
legătură către această paradigmă

patent (adj.)

  • 1. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Deschise lacătul său patent. C. PETRESCU, C. V. 44.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: autentic bun curat evident notoriu patentat veritabil vădit învederat 2 exemple
    exemple
    • Minciună patentă.
      surse: DLRLC
    • Rezultatul fu ceva mai bun decît patentul meu nesucces din ziua precedentă. GALACTION, O. I 233.
      surse: DLRLC
  • 3. botanică (Despre părți similare ale unui organ) Bine distinct și răsfirat.
    surse: DN

etimologie:

patent (s.n.)

  • 1. Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare.
    surse: DN

etimologie:

patentă patent

  • 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: brevet licență
    • 1.1. figurat ironic Sistem, procedeu (propriu cuiva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Candida pe lista guvernului. Toți se zbăteau pe drumuri, cheltuiau bani... Naie Bălușanu nu se mișca de la club. Are el patenta lui. PETRESCU, Î. II 136.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • figurat Junghiurile în picioare și podagra îmi chezășuiesc pentru restul vieții cea mai nerevocabilă patentă de incapacitate în deprinderile sprintene și obositoare ale vînătoriei. ODOBESCU, S. III 13.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Apăru în capul schelei cu patenta de sănătate în mînă. BART, E. 80.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul.
      surse: DEX '09
    • 1.5. Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. învechit Impozit anual plătit de negustori și de liberi-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiei libere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Meseriașii plătesc, pe lîngă contribuțiunea personală... și impozitul de patente. I. IONESCU, M. 222.
      surse: DLRLC

etimologie: