5 definiții pentru patent (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

patent3, ~ă [At: C. PETRESCU, C. V. 44 / Pl: ~nți, ~e / E: ger Patent] 1 a (D. sisteme și obiecte tehnice) Constituit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor Si: practic. 2-3 sn, a (Șîs Clește ~) (Clește) cu suprafață mare de prindere, cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. 4 sf (Reg) Capsă de încheiat hainele. 5 sn (Reg) Târnăcop special, folosit în mine Si: (reg) chilaviță. 6 Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare.

PATÉNT s.n. Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. [< germ. Patent].

PATÉNT1 s. n. punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. (< germ. Patent)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte

patént (clește) s n., pl. paténte

Intrare: patent (s.n.)
patent2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patent
  • patentul
  • patentu‑
plural
  • patente
  • patentele
genitiv-dativ singular
  • patent
  • patentului
plural
  • patente
  • patentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

patent (s.n.)

  • 1. Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare.
    surse: DN

etimologie: