2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARVENÍRE s. f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. – V. parveni.

PARVENÍRE s. f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. – V. parveni.

PARVENÍRE s. f. Faptul de a parveni.

PARVENÍRE s.f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. [< parveni].

PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir.

PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir.

PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge fără merite, prin mijloace neoneste, la o bună situație materială, politică sau socială. Lupta pentru a parveni absoarbe toate puterile păturii așa-zise culte. GHEREA, ST. CR. III 193. 2. (Franțuzism) A reuși într-o acțiune (după oarecare sforțări); a izbuti. Cum văd, ai pierdut trei săptămîni degeaba dacă n-ai parvenit să cunoști pe nimeni. C. PETRESCU, C. V. 66. În fine, am parvenit peste cinci ore să plec și am ajuns la Celei. BOLLIAC, O. 270. ♦ (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație. Să însărcineze pe Bolliac să facă să parvie în mînile comandirului armatei turcești un dar de valoare. GHICA, A. 625.

PARVENÍ vb. IV. intr. 1. A se ridica, a ajunge la o situație bună fără a avea merite deosebite; a se îmbogăți. 2. A-și atinge scopul, a reuși, a izbuti. 3. (Despre știri) A ajunge (la destinație). [P.i. parvín. / < fr. parvenir].

PARVENÍ vb. intr. 1. a se ridica, a ajunge la o situație materială sau socială bună fără a avea merite deosebite și folosind mijloace necinstite; a se îmbogăți. 2. a-și atinge scopul, a reuși, a izbuti. 3. (despre știri, scrisori etc.) a ajunge (la destinație). (< fr. parvenir)

A PARVENÍ parvín intranz. 1) A obține pe căi necinstite o situație materială nemeritată; a se căpătui; a ajunge. 2) (despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație. 3) (mai ales despre zgomote) A se răspândi, venind de departe; a ajunge. /<fr. parvenir

parvenì v. 1. a ajunge la scop, la destinațiune: scrisoarea ta mi-a parvenit; 2. (absolut) a ajunge la onoruri, la avere: nu e greu a parveni.

*parvín, -venít, a -vení v. intr. (fr. parvenir, lat pervenire). Barb. Fig. Ajung la, ajung să: a parveni la onorurĭ, a parveni să vezĭ. Ajung: cîte greutățĭ pînă să parviĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parveníre s. f., g.-d. art. parvenírii

parveníre s. f., g.-d. art. parvenírii

parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 parvínă; ger. parvenínd

parvení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. parvínă

parveni (ind. prez. 1 sg. parvin, conj. parvină)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARVENÍRE s. v. îmbogățire.

PARVENIRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.)

PARVENÍ vb. v. ajunge, izbuti, reuși, sosi.

PARVENÍ vb. 1. v. îmbogăți. 2. v. ajunge.

PARVENI vb. 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a se înstări, a se pricopsi. (S-a îndepărtat de noi de cînd a ~.) 2. a ajunge, (înv.) a prinveni. (A ~ să priceapă mai exact cele întîmplate.)

arată toate definițiile

Intrare: parvenire
parvenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parvenire
  • parvenirea
plural
  • parveniri
  • parvenirile
genitiv-dativ singular
  • parveniri
  • parvenirii
plural
  • parveniri
  • parvenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: parveni
verb (V324)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parveni
  • parvenire
  • parvenit
  • parvenitu‑
  • parvenind
  • parvenindu‑
singular plural
  • parvino
  • parvi
  • parveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parvin
  • parviu
(să)
  • parvin
  • parviu
  • parveneam
  • parvenii
  • parvenisem
a II-a (tu)
  • parvii
(să)
  • parvii
  • parveneai
  • parveniși
  • parveniseși
a III-a (el, ea)
  • parvine
(să)
  • parvi
  • parvie
  • parvenea
  • parveni
  • parvenise
plural I (noi)
  • parvenim
(să)
  • parvenim
  • parveneam
  • parvenirăm
  • parveniserăm
  • parvenisem
a II-a (voi)
  • parveniți
(să)
  • parveniți
  • parveneați
  • parvenirăți
  • parveniserăți
  • parveniseți
a III-a (ei, ele)
  • parvin
(să)
  • parvi
  • parvie
  • parveneau
  • parveni
  • parveniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)