particip sn vz participiu

*partícip, a -á v. intr. (lat. parti-cipo, -cipáre, d. pars, partis, parte, și cápere, a lua. V. încep). Iaŭ parte, mă amestec în: a participa la o luptă, la o întrunire.

partecipa v vz participa

participa vi [At: HELIADE, D. J. 174/25 / V: (rar) ~tecipa / Pzi: particip / E: fr participer, lat participare] (Udp „la”) 1 A se implica într-o acțiune Si: a lua parte. 2 A contribui la ceva. 3 A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva.

participiu sn [At: VĂCĂRESCU, GR. 17/5 / V: (înv) ~ip (Pl: ~uri), ~ițipie sf, ~ițipiu, ~ițipium / Pl: ~ii / E: lat participium, it participio, ger Partizip, fr participe] (Grm) 1 (Înv; șîs ~ trecut) Mod verbal nepersonal și nepredicativ, care, mai ales sub formă de adjectiv, denumește acțiunea suferită de un obiect Si: (înv) împărtășire, părtășire, părtișiv. 2 (Înv; îs) ~ prezent Gerunziu. 3 (Îvr; îe) A vinde ~uri A da lecții particulare de gramatică.

partițipie sf vz participiu

partițipiu sn vz participiu

partițipium sn vz participiu

PARTICIPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe.

PARTICIPA, particip, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. Are drept să se lumineze prin școală și carte și să participe la viața politică a statului. SADOVEANU, E. 25. ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva. Să înțelegi că la cele ce suferi tu, participăm și noi. C. PETRESCU, Î. II 47. ♦ A lua parte la o întreprindere comercială, capitalistă sau cooperatistă, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale.

PARTICIPIU, participii, s. n. (Determinat, în vechea terminologie a gramaticii limbii romîne, prin «trecut») Mod verbal impersonal și nepredicativ, avînd forme deosebite după gen și după număr; poate avea valoare de verb sau de adjectiv. «Făcut» este participiul verbului «a face». ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii romîne) Participiu prezent = gerunziu.

PARTICIPA vb. I. intr. A lua parte (la ceva); a împărtăși starea sufletească a cuiva. [P.i. particip. / < fr. participer, lat. participare].

PARTICIPIU s.n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și număr și avînd valoare de verb sau de adjectiv. [Pron. -piu. / < lat. participium].

PARTICIPA vb. intr. a lua parte (la ceva); a împărtăși starea sufletească a cuiva. (< fr. participer, lat. participare)

PARTICIPIU s. n. mod verbal nepersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și număr, care exprimă acțiunea suferită de un obiect. (< lat. participium, fr. participe)

A PARTICIPA particip intranz. 1) A acționa alături de altcineva (la realizarea unui lucru, a unei acțiuni); a lua parte; a se asocia. 2) A-și aduce contribuția cu mijloace bănești sau materiale (la o acțiune de interes comun); a colabora; a coopera; a conlucra. 3) A se afla alături de cineva, împărtășind sentimentele lui; a se asocia din prietenie (la trăirile cuiva). /<fr. participer, lat. participare

PARTICIPIU ~i n. gram. Formă nominală a verbului care denumește acțiunea prezentată ca o însușire. /<lat. participium, fr. participe

participà v. 1. a lua parte: a participa la o întreprindere; 2. a ținea de natura cuiva: catârul participă dela cal și dela măgar.

participiu n. Gram. vorbă ce ține de natura verbului și de a adjectivului.

*particípiŭ n. (lat. participium. V. principiŭ. Gram. Mod impersonal verbal supt formă de adjectiv și care decĭ face parte și din verb, și din adjectiv, ca priceput.

particip, -pare inf. s.

participa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. particip, 3 participă; conj. prez. 1 sg. să particip, 3 să participe

participiu [piu pron. pĭu] s. n., art. participiul; pl. participii, art. participiile (desp. -pi-i-)

participa (a ~) vb., ind. prez. 3 participă

participiu [piu pron. pĭu] s. n., art. participiul; pl. participii, art. participiile (-pi-i-)

participa vb., ind. prez. 1 sg. particip, 3 sg. și pl. participă

participiu s. n. [-piu pron. -piu], art. participiul; pl. participii, art. participiile (sil. -pi-i-)

participa (ind. prez. 3 sg. și pl. participă)

participiu

participiu, -pii.

PARTICIPIU s. n. (cf. lat. participium, it. participio, fr. participe): mod al verbului (nepersonal, nepredicativ, simplu) care exprimă acțiunea suferită de un obiect, acțiune concepută ca un rezultat, ca o expresie a stării obiectului, ca o însușire statică a acestuia. Prin natura sa ține deci și de verb, dar și de adjectiv, unele caracteristici ale sale coincizând total sau parțial cu cele ate verbului sau cu cele ale adjectivului (uneori, cele două tipuri de caracteristici coexistă). Este alcătuit din radicalul verbului + sufixele gramaticale modale -s sau t: spus, zis, cântat, lucrat, avut, trecut, venit, sosit, coborât, hotărât etc. Poate avea următoarele funcții sintactice: atribut verbal (atunci când își păstrează sensul verbal și poate avea determinări) sau atribut circumstanțial (atunci când își păstrează sensul verbal și se află înaintea subiectului și a predicatului): „Copitele potcovite ale tuspatru picioarelor sale... scăpărau în toate părțile” (C. Hogaș); „...și se informase despre aspra-i cercetare făcută în lipsă-i...” (N. Filimon); „Privit pe hartă, Siretul pare un copac uriaș”; complement circumstanțial de cauză precedat de prepoziția de: „Carul gemea de încărcat”; element predicativ suplimentar: „...buzduganul... sta așezat de-a dreapta bolnavului” (C. Negruzzi). P. poate fi deci folosit fie independent de conjugare (ca unitate sintactică de sine stătătoare în cadrul propoziției – v. toate exemplele de mai sus), fie dependent de conjugare (ca element formativ în structura timpurilor compuse: perfectul compus, viitorul anterior, conjunctivul perfect, condițional-optativ-potențialul perfect, prezumtivul perfect și infinitivul perfect – a cântat, va fi cântat, să fi cântat, ar fi cântat; va fi cântat – să fi cântat – ar fi cântat; a fi cântat).

PARTICIPA vb. v. asista.

PARTICIPIU s. 1. (înv.) împărtășire, părtășire, părtișitiv. 2. participiu prezent v. gerunziu.

PARTICIPA vb. a asista. (A ~ la comemorare.)

PARTICIPIU s. (GRAM.) 1. (înv.) împărtășire, părtășire, părtișitiv. 2. participiu prezent = gerunziu.