19 definiții pentru gerunziu
din care- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (5)
- jargon (1)
- enciclopedice (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
GERUNZIU, gerunzii, s. n. Mod verbal care exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire la autorul și la momentul acțiunii. – Din lat. gerundium.
gerunziu sn [At: DA / V: ~ndiu / Pl: ~ii / E: lat gerundium] Mod verbal care exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire la autorul și la momentul acțiunii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GERUNZIU, gerunzii, s. n. Mod (2) verbal (2) care exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire la autorul și la momentul acțiunii. – Din lat. gerundium.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GERUNZIU, gerunzii, s. n. (Gram.) Formă a verbului, care exprimă acțiunea în desfășurare fără referire la persoană sau moment. Gerunziul are de obicei rol de adverb.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GERUNZIU s.n. (Gram.) Formă verbală care exprimă o acțiune fără referire la o persoană sau la un moment; participiu prezent. [Pron. -ziu. / < lat. gerundium, cf. it. gerundio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GERUNZIU s. n. mod verbal nepersonal care exprimă acțiunea în desfășurare, fără referire la autorul ei sau la momentul desfășurării. (< lat. gerundium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GERUNZIU ~i n. Formă nominală a verbului care exprimă o acțiune în desfășurare fără referire la momentul vorbirii. /<lat. gerundium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gerunziu n. mod impersonal al verbelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gerundiu sn vz gerunziu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gerúndiŭ n. (lat. gerundium, d. gérere, a purta). Gram. Un mod al verbuluĭ, precum: semănînd, tăcînd, ducînd, dormind.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
gerunziu [iu pron. ĭu] s. n., art. gerunziul; pl. gerunzii, art. gerunziile (desp. -zi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gerunziu [ziu pron. zĭu] s. n., art. gerunziul; pl. gerunzii, art. gerunziile (-zi-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gerunziu s. n. [-ziu pron. -zĭu], art. gerunziul; pl. gerunzii, art. gerunziile (sil. -zi-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gerunziu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
gerundiu, -dii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Jargon
GERUNZIU s. n. (< lat. gerundium, it. gerundio): mod al verbului (nepersonal, nepredicativ, simplu) care exprimă acțiunea în desfășurare sau încheiată sub forma unei caracteristici circumstanțiale. Este alcătuit din rădăcina verbului la care se adaugă sufixele gramaticale modale -ind sau -înd: citind, fugind, tăcând, trecând, cântând, zburdând etc. Poate avea următoarele funcții sintactice: subiect („Se aude strigând”), nume predicativ – rar („Rămase uitându-se la ea” – I. Slavici), atribut verbal („...au sărit în picioare, cu părul vâlvoi și cu inima bătând” – M. Sadoveanu), complement direct („Am auzit vorbind”), complement indirect („Nu s-au plictisit citind”), complement circumstanțial de mod, de timp, de cauză etc. („...fețele «pietricelelor» scânteiau de-ți luau ochii, jucând ca apele încrețite în talazuri mărunte” – Z. Stancu; „...și trântind la pământ satârul fuge printre mulțimea adunată împrejur” – N. Bălcescu; „Bătrânul, văzând bine că nu mai este chip..., trecu ușor colțul pânzei în celălalt bord al bărcii” – Jean Bart) și element predicativ suplimentar („...iar cățelandrul a prins a sări în jurul meu lătrând cu bucurie” – M. Sadoveanu). G. poate fi deci folosit fie independent de conjugare (ca unitate sintactică de sine stătătoare în cadrul propoziției – v. toate exemplele precedente), fie dependent de conjugare (ca element formativ în structura prezumtivului prezent: va fi cântând, să fi cântând, ar fi cântând).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Enciclopedice
GERÚNZIU (< lat. gerundium) s. n. (LINGV.) Mod nepersonal, de obicei nepredicativ, simplu, care exprimă acțiunea în desfășurare, fără referire la autorul ei sau la momentul în care se petrece acțiunea. Poate avea diverse funcții sintactice (subiect, nume predicativ, atribut verbal, complement indirect, complement circumstanțial de mod, de timp, de cauză, element predicativ suplimentar).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
GERUNZIU s. (GRAM.) participiu prezent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GERUNZIU s. (GRAM.) participiu prezent.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- pronunție: gerunzĭu
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gerunziu, gerunziisubstantiv neutru
- 1. Mod verbal care exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire la autorul și la momentul acțiunii; participiu prezent. DEX '09 DLRLC DN
- Gerunziul are de obicei rol de adverb. DLRLC
-
etimologie:
- gerundium DEX '09 DEX '98 DN