paroi² vi [At: I. IONESCU, M. 380 / Pzi: 3 ~ește / E: paroi¹] A roi a doua oară în aceeași vară.

paroi¹ sn [At: I. IONESCU, D. 249 / Pl: ~uri / E: ucr парій, rs парой] 1 Roi ieșit dintr-un alt roi din aceeași vară. 2 (Reg) Roi care n-a roit într-o vară. 3-4 (Mol) Ceară produsă de un paroi¹ (1-2). 5 Ceară de naft.

PAROI², paroiesc, vb. IV. Intranz. A roi a doua oară în aceeași vară. (Atestat în forma păroi) Roii cei dintîi, dacă timpul este bun, păroiesc mai tîrziu. I. IONESCU, M. 380. – Variantă: păroi vb. IV.

PAROI, paroiuri, s. n. Roi (de albine) ieșit dintr-un roi mai vechi, din aceeași vară. Un știubei, adică o matcă, poate să dea un roi, un paroi. I. IONESCU, D. 249.

PAROI ~iuri n. Roi de albine format în același sezon din alt roi. /<ucr. parij, rus. paroj

A PAROI pers. 3 ~iește intranz. (despre albine) A roi a doua oară în același sezon. /Din paroi

paróĭ n., pl. urĭ și oaĭe (rut. páriĭ, pároĭok, paroik, sîrb. parojak, nsl. paroĭ; rus. po-roitĭ-sĕa, a roi). Est. Roĭ provenit dintr’un roĭ format în aceĭașĭ vară. Roĭ care n’a roit într’o vară, numit și buhaĭ. V. pîrvac.

pânoi sn vz puroi¹ corectat(ă)

pâroi sn vz puroi¹ corectat(ă)

punoaie sf vz puroi¹

punoi¹ sn vz puroi¹

puroaie sf vz puroi¹

puroare sf vz puroi¹

puroi¹ sn [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 470/4 / V: (îvr) punoaie sf punoi, (înv) ~oaie sf, (reg) pânoi, pâr~, ~oare sf, ~on, purur / Pl: ~oaie, (înv) ~ / E: ml *puronium] 1 Colecție de detritus tisular și de leucocite formate dintr-un focar inflamator de germeni patogeni sau de unii agenți fizici și chimici Si: (pop) coptură (3), materie, (reg) material. 2 (Trs; Mar) Coraslă. 3 (Reg; îf punoi) Zeamă din boabele porumbului necopt. 4 (Reg; d. porumb; îe) A fi în ~ A avea boabele necoapte, tocmai bune de fiert.

puron sn vz puroi¹

purur sn vz puroi¹

PĂROI vb. IV v. paroi.

PUNOI s. n. v. puroi.

PUROI, puroaie, s. n. Materie lichidă vîscoasă, de culoare galbenă-verzuie, care se formează în răni sau în bube din cauza infecției; (regional) coptură. Nu demult a început a-l durea locul operat; s-a făcut puroi înlăuntru. SADOVEANU, M. C. 194. – Variantă:(regional) punoi (CONACHI, P. 281, ȘEZ. IV 125) s. n.

PUROI ~oaie n. Lichid vâscos galben-verziu, care se formează în răni și în infecții. /<lat. puronium

paroiu n. roiul roiului din aceeaș vară. [Slovean PAROĬ].

punoiu n. Mold. 1. puroiu; 2. zeama ca o apă ce dau boabele porumbului. [V. puroiu].

puroiu n. materie deasă ce se formează în abscese sau răni. [Lat. *PURONIUM (din PUS)].

paroĭésc v. intr. (d. paroĭ saŭ rus. po-roitĭ-sea, a roi). Scot un paroĭ: acest stup a paroit.

punóĭ, V. puroĭ.

puróĭ n., pl. oaĭe (lat. pus, púris, puroĭ, cu sufixu -oĭ). V. supurez). Coptură, o materie albicĭoasă semi-lichidă care se formează în buboaĭe, flegmoane ș. a. – În est punoĭ. Vechĭ și puroaĭe, f., pl. puroĭ.

paroi¹ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. paroiește, 3 pl. paroiesc, imperf. 3 sg. paroia; conj. prez. 3 să paroiască

paroi² (pop.) s. n., pl. paroiuri

paroi² (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. paroiește, imperf. 3 sg. paroia; conj. prez. 3 să paroiască

paroi¹ (pop.) s. n., pl. paroiuri

paroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paroiesc, 3 sg. paroiește, imperf. 3 sg. paroia; conj. prez. 3 sg. și pl. paroiască

paroi s. n., pl. paroiuri

puroi s. n., pl. puroaie

puroi s. n., pl. puroaie

puroi s. n., pl. puroaie

puroiu.

paroi (paroiuri), s. n. – Roi mic produs de un stup. Bg., sb., slov. paroj (Tiktin; Candrea; Conev 74), cf. roi. – Der. paroi, vb. (a roi a doua oară în aceeași vară).

puroi (puroaie), s. n. – Coptură, materie galben-verzuie. – Var. punoi, puroaie. Mr. prońu, proańe. Origine obscură. Pare legat de lat. pūs, pūris, prin intermediul unui der. *pūrōnium (Pușcariu 1410; Candrea-Dens., 1482; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 170). Cuvînt de uz înv. (sec. XVI) și general (ALR, I, 130). În fonetismul lui poate să fi intervenit o contaminare cu familia sl. roi „mulțime de albine, furnicar”, cf. bg. poroi „puhoi”, sb. porojati „roi”, sb. poriti „a tăia, a defrișa”. – Der. puroi, vb. (a supura); puroios, adj. (cu puroi, infectat).

PUROI s. v. coraslă.

PUROI s. (MED.) (pop.) coptură, materie, (reg.) mlaci, (prin Olt.) venin. (Rana a colectat ~.)

puroi s. v. CORASLĂ.

PUROI s. (MED.) (pop.) coptură, materie, (reg.) mlaci, (prin Olt.) venin. (Rana a colectat ~.)

paroi, paroiuri, s.n. (reg.) 1. roi de albine provenit dintr-un alt roi din aceeași vară. 2. ceară produsă de un paroi.

parói, paroiuri, (pairoi), s.n. (reg.) Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi. – Din ucr. parij, rus. paroi (Candrea, după DER; DEX).

punoi, punoaie, s.n. (reg.) 1. puroi. 2. zeamă din boabe de porumb.