13 definiții pentru paroi (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

paroi1 sn [At: I. IONESCU, D. 249 / Pl: ~uri / E: ucr парій, rs парой] 1 Roi ieșit dintr-un alt roi din aceeași vară. 2 (Reg) Roi care n-a roit într-o vară. 3-4 (Mol) Ceară produsă de un paroi1 (1-2). 5 Ceară de naft.

PARÓI1, paroiuri, s. n. Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit și el în aceeași vară. – Din ucr. parij, rus. paroi.

PARÓI1, paroiuri, s. n. Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit și el în aceeași vară. – Din ucr. parij, rus. paroi.

PARÓI, paroiuri, s. n. Roi (de albine) ieșit dintr-un roi mai vechi, din aceeași vară. Un știubei, adică o matcă, poate să dea un roi, un paroi. I. IONESCU, D. 249.

PAROÍ2, paroiesc, vb. IV. Intranz. A roi a doua oară în aceeași vară. (Atestat în forma păroi) Roii cei dintîi, dacă timpul este bun, păroiesc mai tîrziu. I. IONESCU, M. 380. – Variantă: păroí vb. IV.

PARÓI ~iuri n. Roi de albine format în același sezon din alt roi. /<ucr. parij, rus. paroj

paróĭ n., pl. urĭ și oaĭe (rut. páriĭ, pároĭok, paroik, sîrb. parojak, nsl. paroĭ; rus. po-roitĭ-sĕa, a roi). Est. Roĭ provenit dintr’un roĭ format în aceĭașĭ vară. Roĭ care n’a roit într’o vară, numit și buhaĭ. V. pîrvac.

paroiu n. roiul roiului din aceeaș vară. [Slovean PAROĬ].

paroĭésc v. intr. (d. paroĭ saŭ rus. po-roitĭ-sea, a roi). Scot un paroĭ: acest stup a paroit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parói1 (pop.) s. n., pl. paróiuri

paroí2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. paroiéște, imperf. 3 sg. paroiá; conj. prez. 3 să paroiáscă

parói s. n., pl. paróiuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

parói (paróiuri), s. n. – Roi mic produs de un stup. Bg., sb., slov. paroj (Tiktin; Candrea; Conev 74), cf. roi.Der. paroi, vb. (a roi a doua oară în aceeași vară).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

parói, paróiuri, s.n. (reg.) 1. roi de albine provenit dintr-un alt roi din aceeași vară. 2. ceară produsă de un paroi.

Intrare: paroi (subst.)
paroi (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paroi
  • paroiul
  • paroiu‑
plural
  • paroiuri
  • paroiurile
genitiv-dativ singular
  • paroi
  • paroiului
plural
  • paroiuri
  • paroiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)