COPTURĂ, copturi, s. f. 1. Produs alimentar făcut din aluat și copt în cuptor sau în spuză; p. ext. prăjitură de casă. 2. Puroi. ♦ Bubă coaptă; abces. 3. Bucată de rocă incomplet desprinsă de tavanul sau de pereții unei galerii de mină și care amenință să cadă. – Copt² + suf. -ură sau lat. coctura (refăcut după copt²).

coptură sf [At: LB / V: cup~ / Pl: ~ri / E: copt + -ură] 1 Produs alimentar făcut din aluat și copt în cuptor sau în spuză. 2 (Pex) Cocătură. 3 Puroi. 4 (Min) Bucată de rocă incomplet desprinsă de tavanul sau de pereții unei galerii de mină, care amenință să cadă.

COPTURĂ, copturi, s. f. 1. Produs alimentar făcut din aluat și copt în cuptor sau în spuză; p. ext. prăjitură de casă. 2. Puroi. ♦ Bubă coaptă; abces. 3. Bucată de rocă incomplet desprinsă de tavanul sau de pereții unei galerii de mină și care amenință să cadă. – Copt² + suf. -ură sau lat. coctura (refăcut după copt²).

COPTURĂ, copturi, s. f. 1. (Regional) Prăjitură dulce făcută din aluat și coaptă în cuptor. Of! ce bucate alese... tot numai fripturi și copturi ca acelea de le-ai fi înghițit și cu ochii. SBIERA, P. 107. 2. Puroi. Crescu și se răspîndi mirosul cel greu de coptură. DUMITRIU, B. F. 26. ♦ Bubă coaptă, abces. Asemeni vîrfului de brici ce face să crape coptura. BARANGA, V. A. 26.

COPTURĂ ~i f. 1) Produs alimentar pregătit din aluat și copt în cuptor. 2) pop. Rană cu puroi; bubă coaptă; abces. /<lat. coctura

coptură f. rezultatul coacerii: 1. lucru copt, prăjitură; 2. bubă coaptă, puroiu. [Lat. COCTURA].

coptúră f., pl. ĭ (d. copt, coc). Puroĭ.

cuptură² sf vz coptură

coptură s. f., g.-d. art. copturii; pl. copturi

coptură s. f., g.-d. art. copturii; pl. copturi

coptură s. f., g.-d. art. copturii; pl. copturi

COPTURĂ s. v. abces, puroi.

coptură s. v. ABCES. PUROI.

coptură (copturi), s. f. – 1. Prăjitură. – 2. Puroi. – Var. (Trans., rar) coptătură. Lat. coctūra (Pușcariu 397; Candrea-Dens., 372; REW 2020; DAR); cf. it. cottura, v. fr. cuiture, prov. coiture, sp. cochura. Cf. și coace. Fonetismul nu este normal, căci rezultatul ar trebui să fie *cutură; Pușcariu, Lr., 18, admite influența unei analogii cu copt. Este cuvînt general cunoscut, dar rar în nord-est (ALR, I, 130).

coptură, copture, (cuptură), s.f. – (min.) Bucată de rocă incomplet desprinsă din tavan sau de pereții unei galerii de mină, care amenință să cadă. – Din copt + suf. -ură (Scriban, DEX, MDA) sau lat. coctura (refăcut după copt) (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Șăineanu, DEX; Frățilă, 2000: 96).

coptură, -e, s.f. – (min.) Bucată de rocă incomplet desprinsă din tavan sau de pereții unei galerii de mină, care amenință să cadă. – Din copt + -ură.