2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

paraclis sn [At: PARACLIS (1639), 244 / V: (îvr) ~les / Pl: ~e, ~uri / E: slv параклисъ, ngr παραχλήσιον] 1-2 (Bisericuță sau) capelă construită de obicei alături de o biserică mai mare sau în interiorul unei clădiri. 3 (Bis) Slujbă religioasă oficiată în cinstea Fecioarei Maria sau a unui sfânt. 4 (Bis) Rugăciune închinată Fecioarei Maria sau unui sfânt, citită sau cântată la un paraclis (3). 5 (Pex) Carte care cuprinde paraclisuri (3-4). 6 (Reg) Sfeștanie.

PARACLÍS, paraclise, s. n. 1. Capelă construită alături de o biserică, într-un cimitir, în interiorul unei clădiri etc. 2. (În religia creștină ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă și de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfânt; rugăciunea închinată unuia dintre aceștia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugăciuni. [Pl. și: paraclisuri] – Din sl. paraklisŭ.

PARACLÍS, paraclise, s. n. 1. Capelă construită alături de o biserică, într-un cimitir, în interiorul unei clădiri etc. 2. (În religia creștină ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă și de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfânt; rugăciunea închinată unuia dintre aceștia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugăciuni. [Pl. și: paraclisuri] – Din sl. paraklisŭ.

PARACLÍS1, paraclise, s. n. Bisericuță, capelă zidită de obicei alături de o biserică mai mare sau în interiorul unei clădiri. Lîngă biserica cea veche... se înălța poarta cu tuni și paraclis. SADOVEANU, Z. C. 81. S-a sfințit paraclisul spitalului din Tîrgu-Neamțului. CREANGĂ, A. 75.

PARACLÍS2, paraclise, s. n. (În ritualul creștin) Slujbă religioasă de laudă și de invocare a fecioarei Maria sau a unui sfînt. Un mic paraclis se făcu în cîmp. GANE, N. II 106. Venea să-și citească paraclisul pe un sfanț. MACEDONSKI, O. II 32. – Pl. și: (învechit) paraclisuri (ALECSANDRI, T. I 124).

PARACLÍS ~e n. 1) Biserică mică într-un cimitir; capelă. 2) (în biserica ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă și de invocare a unui sfânt. 3) Culegere de rugăciuni închinate sfinților. /<sl. paraklisu

paraclis n. 1. capelă ortodoxă; 2. rugăciune spre a invoca ajutorul divin într’o casă: a alergat cu acatiste și paraclise pela biserici GHICA. [De origină slavo-greacă].

paraclís n., pl. urĭ și e (ngr. parakklisi și par- ek- klisi, d. vgr. pará, lîngă, și ekklesia, adunare, biserică [d. kaléo, chem]; vsl. paraklisŭ. V. clisiarh, eclesiast, singlit). Capelă, biserică mică alipită unuĭ cimitir, uneĭ comunitățĭ, uneĭ cazarme, uneĭ școale. Serviciŭ divin făcut p. o casă, o familie, un mort. V. parastas, panahidă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paraclís (-ra-clis) s. n., pl. paraclíse

paraclís s. n. (sil. -clis), pl. paraclíse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARACLÍS s. (BIS.) 1. v. capelă. 2. (înv.) oratoriu. (~ într-un palat.)

PARACLIS s. (BIS.) 1. capelă. (~ într-un cimitir.) 2. (înv.) oratoriu. (~ într-un palat.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

paraclís (paraclíse), s. n. – Capelă. – Var. pl. paraclisuri. Mgr. παρεϰϰλήσιον (Tiktin). – Der. paracliser (var. para(e)clisiarh), s. n. (dascăl, țîrcovnic).

paraclís (paraclíse), s. n. – Slujbă votivă. – Mr. paraclise. Ngr. παράϰλησις (Murnu 41), parțial prin intermediul sl. paraclisŭ (Vasmer, Gr., 110).

Intrare: paraclis (pl. -e)
paraclis (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -clis
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paraclis
  • paraclisul
  • paraclisu‑
plural
  • paraclise
  • paraclisele
genitiv-dativ singular
  • paraclis
  • paraclisului
plural
  • paraclise
  • paracliselor
vocativ singular
plural
paracles
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: paraclis (pl. -uri)
paraclis (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paraclis
  • paraclisul
  • paraclisu‑
plural
  • paraclisuri
  • paraclisurile
genitiv-dativ singular
  • paraclis
  • paraclisului
plural
  • paraclisuri
  • paraclisurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)