PARACLIS², paraclise, s. n. (În ritualul creștin) Slujbă religioasă de laudă și de invocare a fecioarei Maria sau a unui sfînt. Un mic paraclis se făcu în cîmp. GANE, N. II 106. Venea să-și citească paraclisul pe un sfanț. MACEDONSKI, O. II 32. – Pl. și: (învechit) paraclisuri (ALECSANDRI, T. I 124).