Definiția cu ID-ul 504514:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

paraclís (paraclíse), s. n. – Slujbă votivă. – Mr. paraclise. Ngr. παράϰλησις (Murnu 41), parțial prin intermediul sl. paraclisŭ (Vasmer, Gr., 110).