Definiția cu ID-ul 504514:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
paraclis (paraclise), s. n. – Slujbă votivă. – Mr. paraclise. Ngr. παράϰλησις (Murnu 41), parțial prin intermediul sl. paraclisŭ (Vasmer, Gr., 110).