PANDA, panda, s. m. Mamifer carnivor asemănător cu un ursuleț, care are blana albă cu pete negre și trăiește în Himalaia (Ailurus fulgens). – Din engl., fr. panda.

panda smi [At: DEX-S / E: eg panda] Mamifer ierbivor asemănător cu ursul, care are blana neagră cu pete albe și trăiește în Himalaia (Ailurus fulgens).

PANDA s. m. invar. Mamifer carnivor asemănător cu un ursuleț, care are blana albă cu pete negre și trăiește în Himalaia (Ailurus fulgens). – Din engl., fr. panda.^[1]

PANDA s.m. (Zool.) Mamifer carnivor asemănător cu ursul, care trăiește în Himalaia. [< fr. panda < cuv. tibeto-chinez].^[1]

PANDA s. m. mamifer rar, asemănător cu ursul alb, cu pete negre pe urechi și în jurul ochilor, care trăiește în pădurile din Himalaia și în munții din China, hrănindu-se cu muguri de bambus. (< engl., fr. panda)

depândi v vz pândi

pânda v vz pândi

pândă sf [At: MAIOR, IST. 218/13 / Pl: ~de, (înv) ~nzi / E: pvb păndi] 1 (Îlv) A sta (sau a ședea, a se pune la ~) A aștepta atent și încordat, într-un loc ascuns, trecerea sau sosirea cuiva, pentru a-l prinde, a-l ataca Si: pândire (2), (rar) pândit (2), (înv) pândeală (2). 2 (Îs) Vânătoare la ~ Vânătoare care se face, seara sau dimineața, așteptând trecerea animalului. 3 (Pex) Loc ascuns de unde cineva pândește (1, 2) Si: ascunziș, (rar) pândiș (4), (înv) pândeală (3).

pândi [At: PSALT. (1651), ap. TDRG / V: (cscj) ~da / Pzi: ~desc / E: slv пѫдити] 1-2 vti (D. om) A observa atent, a urmări sau a cerceta pe ascuns ori dintr-un loc ascuns, pentru a prinde, a ataca, a afla, a surprinde etc. pe cineva sau ceva Si: a iscodi, a observa, a spiona. 3-4 vti (D. oameni) A aștepta cu atenție încordată, într-un loc ascuns, trecerea sau sosirea cuiva, pentru a-l prinde, a-l ataca etc. 5-6 vti (Rar; pgn; d. abstracte) A amenința. 7 vt (Rar; îlv) A ~ cu urechea A trage cu urechea. 8 vt (Rar; îlv) A-i ~ (cuiva) calea (sau drumul) A aștepta ocazia de a ieși în calea cuiva. 9 vt (C. i. bunuri materiale) A urmări cu dorință arzătoare de a obține, de a-și însuși. 10 vt (C. i. bunuri materiale) A aștepta prilejul de a acapara. 11 vt A urmări cu privirea pe ascuns. 12 vt A aștepta cu nerăbdare, cu atenția încordată Si: (reg) a pândări (1). 13 vt (Reg: îe) A ~ vreme (cu prilej) A aștepta ocazia favorabilă. 14 vt (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) zilele A aștepta momentul prielnic pentru a-i face cuiva un rău, pentru a-l omorî. 15 vt A face serviciul de pândă (1) Si: a jitări, a pândări (2). 16 vt (C. i. terenuri cultivate, animale) A păzi. 17 vi A sta de strajă. 18 vi A veghea. 19 (Trs; Mar) A merge pe ascuns, ferindu-se.

PÎNDĂ, pînde, s. f. (Mai ales în construcții cu verbele «a sta», «a ședea», «a se pune») Faptul de a pîndi. Dacă, stînd de pîndă, mă vede întăi lupul pe mine, nu mai am vreme să încordez arcul; dar dacă-l văd întăi eu pe el, îl pot săgeta. SADOVEANU, F. J. 92. Harap-Alb rămîne de pîndă în groapă, CREANGĂ, P. 225. Daleu! codre, frățioare, Ce-ți făcuși frunzișul des Unde-n pîndă, la răcoare, Stam sunînd din frunzi ades. ALECSANDRI, P. I 61. ♦ Loc ascuns de unde se pîndește. Așteptam de la însoțitorul meu Grozăvescu un semnal, ca să mă pot stabili în cea mai apropiată pîndă la Negrileasa. SADOVEANU, A. L. 198.

PÎNDI, pîndesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire Ia ființe) A observa cu atenție (dintr-un loc ascuns), a spiona cu scopul de a prinde sau de a ataca. O! Făt-logofete Cu netede plete, Cu părul de aur! Stăi, te odihnește, Că-n deal te pîndește Un negru balaur. ALECSANDRI, P. I 64. Codrul mîndru c-a-nverzit, Frunza mi l-a-mpodobit; Mă duc să pîndesc ciocoi, Că prea mult își rîd de noi. BOLLIAC, O. 181. ◊ Expr. A pîndi cu urechea = a fi atent la un sunet, la un zgomot, a trage cu urechea la... Măgură mergea plecat, cu capul strîns între umeri, pîndind cu urechea hohotele... mitralierelor. CAMILAR, N. I 59. ◊ Intranz. Ca o mîță cînd pîndește la șoareci, se apropie încetișor. ISPIRESCU, L. 109. Au ieșit cu toții în susul apei din cetate noaptea, fără să simță nimic vrăjmașii care pîndeau pe maluri. CARAGIALE, O. III 195. Cînd prin codri m-ascundeam. Nopți și zile-ntregi pîndeam Și pe cei bănoși prindeam. ANT. LIT. POP. I 435. ◊ Fig. (Despre o nenorocire, o primejdie) Am cunoscut după un semn urgia care mă pîndește. GALACTION, O. I 251. Cine mai știe încă ce alte amenințări ne mai pîndesc? C. PETRESCU, Î. II 268. (Intranz.) Moartea pîndea în toate cotloanele. SADOVEANU, O. VII 15. ♦ (Cu privire la lucruri) A aștepta prilejul de a pune mîna pe ceva, de a acapara, de a răpi. Sfîntul soare ziua-ntreagă Pîndește brîul – l-ar fura. COȘBUC, P. I 122. Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o cîmpie mănoasă răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. ALECSANDRI, O. 260. 2. A urmări, a studia gesturile, manifestările, acțiunile cuiva, pentru a-i ghici gîndurile. Femeia îl pîndea temătoare. DUMITRIU, N. 160. Rămînea singur, scăpa de apăsarea atîtor ochi care-l pîndeau. BART, E. 184. ♦ A urmări. A așteptat să vie seara, cu mare neliniște în suflet și i-a pîndit plecarea, pînă nu l-a mai văzut de loc. POPA, v. 113. Multe perechi de ochi, ascunși după perdele, pîndeau mersul domol al vasului. BART, E. 127. ◊ Fig. Iar noi, pîndind mișcarea vremii Pe calendarul din perete, Cătăm la zilele de vară Cum trec de goale și încete, VLAHUȚĂ, O. A. 79. Am o piatră nestimată Care noaptea viu lucește Precum ochiu-ți ce pîndește Fericirea depărtată. ALECSANDRI, P. I 18. 3. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). Pîndind vremea pe cînd șed ele plecate. fac țuști! din baltă. CREANGĂ, A. 67. Pîndește ne-ncetat Momentul de sosire a veselei Neere. ALECSANDRI, T. II 236. ◊ Expr. A pîndi vreme cu prilej = a aștepta ocazia potrivită. Un dușman de lup... chiar cumătrul caprei, – care de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii, trăgea cu urechea la păretele din dosul casei. CREANGĂ, P. 21.

PÂNDĂ ~e f. 1) Observare atentă dintr-un loc ascuns. ◊ A sta la (sau de) ~ a pândi. 2) Loc dosit de unde se poate pândi. /v. a pândi

A PÂNDI ~esc tranz. 1) (despre ființe) A urmări pe ascuns (pentru a prinde, a ataca, a ghici gândurile etc.). 2) A aștepta stând ascuns (pentru a captura, a surprinde etc.). 3) (momente, ocazii potrivite) A aștepta cu răbdare. /<sl. ponditi

pândă f. ascundere spre a surprinde. [Abstras din pândi].

pândì v. a sta la pândă, a aștepta în ascuns spre a prinde sau face rău. [Slav. PÕDITI, a alunga].

pîndă f., pl. e (d. pîndesc). Șederea într’un loc ascuns ca să surprinzĭ pe cineva saŭ ca să-l spionezĭ. A sta la (saŭ de) pîndă, a pîndi. V. pază.

pîndésc v. tr. (vsl. ponditi, a alunga, a respinge. V. po-pîndesc). Aștept pe cineva stînd la pîndă ca să-l atac, spionez ca să atac. A pîndi ocaziunea, a aștepta ocaziunea, a sta gata să profițĭ de ĭa. V. intr. Staŭ la pîndă: pisica pîndește la șoaricĭ.

popîndésc v. tr. (vsl. *poponditi, d. ponditi, a expulsa, de unde vine rom. pîndesc). Olt. Prăpădesc, ucid.

panda s. m., pl. panda

*panda s. m., pl. panda

panda s. m. invar.

pândă s. f., g.-d. art. pândei; pl. pânde

pândi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândesc, 3 sg. pândește, imperf. 1 pândeam; conj. prez. 1 sg. să pândesc, 3 să pândească

pândă s. f., g.-d. art. pândei; pl. pânde

pândi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândesc, imperf. 3 sg. pândea; conj. prez. 3 să pândească

pândă s. f., g.-d. art. pândei; pl. pânde

pândi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândesc, imperf. 3 sg. pândea; conj. prez. 3 sg. și pl. pândească

PÂNDĂ s. (rar) pândit. (N-ai observat nimic în timpul ~?)

PÂNDI vb. v. păzi, supraveghea.

PÂNDI vb. 1. v. spiona. 2. (prin Ban.) a astăura. (L-a ~ la ieșirea din tură.) *3. a jitări, a pândări. (~ la o pepenărie.) 4. a amenința, (fig.) a paște. (Îl ~ o mare primejdie.)

PÎNDĂ s. (rar) pîndit. (N-ai observat nimic în timpul ~?)

PÎNDI vb. 1. a iscodi, a observa, a spiona, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.) 2. (prin Ban.) a astăura. (L-a ~ la ieșirea din tură.) 3.* a jitări, a pîndări. (~ la o pepenărie.) 4. a amenința, (fig.) a paște. (Îl ~ o mare primejdie.)

pîndi vb. v. PĂZI. SUPRAVEGHEA.

pîndi (pîndesc, pîndit), vb. – A urmări, a spiona, a iscodi. Sl. pąditi „a împinge, a îmboldi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Cihac, II, 255; Byhan 326). – Der. pîndă, s. f. (urmărire), deverbal; pîndaci (var. pîndeț, pînditor), adj. (urmăritor); pîndar (var. pîndaș), s. m. (urmăritor; paznic, supraveghetor) din sl. pądarĭ, cf. mr., megl. păndar, bg. pădar, pudar, sb. pëndar; pîndărit, s. n. (slujba și salariul pîndarului); pîndiș, s. n. (pîndă).

PÁNDA (< engl., fr.; cuv. nepalez) s. m. invar. Numele a două specii de mamifere asiatice. ◊ P. mic, numit și p. roșu (Ailurus fulgens), de c. 50 cm lungime, cu o greutate de 3-4 kg; are blana roșcată-cafenie și coada stufoasă, cu inele late de culoare în alternanță cu inele subțiri de culoare mai deschisă; se hrănește cu bambus, fructe și insecte. Trăiește în provinciile chineze Yunnan și Sichuan, în Bhutan, Nepal și pen. Indochina (Uniunea Myanmar). ◊ P. mare (Ailuropus melanoleucus), supranumit și ursulețul p., de c. 1,5 m lungime, greutate până la 100 kg, cu corpul și capul albe, cu pete mari, negre în jurul ochilor și pe umeri, membrele și urechile negre. Trăiește în pădurile de bambus din centrul Chinei, la alt. de 1.200-3.500 m, hrănindu-se preponderent cu lăstari de bambus. Numărul lor a scăzut foarte mult, în special din cauza restrângerii habitatelor favorabile (în prezent mai există c. 1.000 de p. mare), fiind animale protejate. Se fac eforturi pentru reproducerea lor în captivitate și pentru redresarea efectivelor în mediul lor natural. Silueta stilizată a marelui p. a fost adoptată ca simbol de Fondul Mondial pentru Natură (W.W.F.).

A STA LA PÂNDĂ PENTRU A PREVENI APARIȚIA INOPINATĂ A UNEI PERSOANE NEDORITE a sta de șase / de șest, a sta la perghea / de șest, a ține de șase, a ține lacătul / marginea.