2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

paladium sn vz paladiu1

PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, folosit drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium.

PALÁDIU2, (1) paladii, s. n. 1. Statuie a zeiței Pallas Atena la Troia, socotită în Antichitate a fi ocrotitoarea cetății. 2. Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium.

paladiu2 sni [At: STAMATI, D. / E: fr palladium] Metal alb-cenușiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, folosit drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei la fabricarea unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc.

paladiu1 sn [At: ASACHI, S. L. I, 129 / V: (înv) ~m / Pl: ~ii / E: lat palladium, fr palladium] 1 Statuie a zeiței Pallas Atena, considerată, în Antichitate, protectoare a cetățenilor. 2 (Fig; asr) Ceea ce servește ca mijloc de apărare Si: chezășie, garanție.

PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuințat drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium.

PALÁDIU2, paladii, s. n. Statuie a zeiței Pallas Atena, socotită în antichitate a fi ocrotitoarea cetăților. ♦ Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium.

PALÁDIU 2, paladii, s. n. (Și în forma paladium; după numele statuii zeiței Pallas, ocrotitoarea cetății Troia) Ocrotire, apărare. Istoria romînească mai ales să ne fie cartea de căpetenie, să ne fie paladiul naționalității noastre. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. – Variantă: paladiúm s. n.

PALÁDIU 1 s. n. Metal alb-cenușiu din familia platinei, întrebuințat la prepararea unor catalizatori speciali sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie.

PALÁDIU1 s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei. [Pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr. palladium].

PALÁDIU2 s.n. 1. Statuie a zeiței Atena aflată în cetatea Troia, socotită ca ocrotitoare a cetății. 2. (Fig.) Ocrotire, pază, apărare. [Pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr., lat. palladium].

PALÁDIU2 s. n. metal alb-argintiu, ductil și dur, din familia platinei. (< fr., lat. palladium)

PALÁDIU1 s. n. 1. (ant.) statuie de lemn îmbrăcată în veșminte sau cu o armură a zeiței Pallas Atena, ocrotitoare a cetăților. 2. (fig.) ocrotire, apărare; garanție. (< lat., fr. palladium)

PALÁDIU2 s. n. (< lat., fr. palladium; cf. gr. Palladion < Pallas) 1. Statuie (de lemn) a zeiței Pallas Atena (adusă de la Troia și plasată în templul Vestei din Roma), socotită ocrotitoarea cetății. 2. Fig. Ceea ce servește ca mijloc de ocrotire, de apărare, de conservare.

PALÁDIU2 ~i n. 1) (în antichitate) Statuie a zeiței Atena, considerată ca ocrotitoare a cetăților. 2) fig. Putere ocrotitoare. /<fr. palladium

PALÁDIU1 n. Metal alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat drept catalizator în industria chimică și sub formă de aliaje. /<fr. palladium

paladiu n. 1. statua zeiței Pallas pe care Troienii o considerau ca ocrotitoarea cetății lor; 2. fig. protecțiune, garanție.

arată toate definițiile

Intrare: paladiu (chim.)
  • pronunție: paladĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paladiu
  • paladiul
  • paladiu‑
plural
  • paladii
  • paladiile
genitiv-dativ singular
  • paladiu
  • paladiului
plural
  • paladii
  • paladiilor
vocativ singular
plural
Pd simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Pd
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paladium
  • paladiumul
  • paladiumu‑
plural
  • paladiumuri
  • paladiumurile
genitiv-dativ singular
  • paladium
  • paladiumului
plural
  • paladiumuri
  • paladiumurilor
vocativ singular
plural
Intrare: paladiu (statuie)
  • pronunție: paladĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paladiu
  • paladiul
  • paladiu‑
plural
  • paladii
  • paladiile
genitiv-dativ singular
  • paladiu
  • paladiului
plural
  • paladii
  • paladiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paladium
  • paladiumul
  • paladiumu‑
plural
  • paladiumuri
  • paladiumurile
genitiv-dativ singular
  • paladium
  • paladiumului
plural
  • paladiumuri
  • paladiumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paladiu (chim.) Pd paladium

  • 1. (numai) singular Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, ductil, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuințat drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
  • comentariu simbol Pd
    surse: DOOM 2

etimologie:

paladiu (statuie) paladium

etimologie: