PALADIU², (1) paladii, s. n. 1. Statuie a zeiței Pallas Atena la Troia, socotită în Antichitate a fi ocrotitoarea cetății. 2. Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium.

paladiu¹ sn [At: ASACHI, S. L. I, 129 / V: (înv) ~m / Pl: ~ii / E: lat palladium, fr palladium] 1 Statuie a zeiței Pallas Atena, considerată, în Antichitate, protectoare a cetățenilor. 2 (Fig; asr) Ceea ce servește ca mijloc de apărare Si: chezășie, garanție.

PALADIU², paladii, s. n. Statuie a zeiței Pallas Atena, socotită în antichitate a fi ocrotitoarea cetăților. ♦ Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium.

PALADIU ², paladii, s. n. (Și în forma paladium; după numele statuii zeiței Pallas, ocrotitoarea cetății Troia) Ocrotire, apărare. Istoria romînească mai ales să ne fie cartea de căpetenie, să ne fie paladiul naționalității noastre. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. – Variantă: paladium s. n.

PALADIU² s.n. 1. Statuie a zeiței Atena aflată în cetatea Troia, socotită ca ocrotitoare a cetății. 2. (Fig.) Ocrotire, pază, apărare. [Pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr., lat. palladium].

PALADIU¹ s. n. 1. (ant.) statuie de lemn îmbrăcată în veșminte sau cu o armură a zeiței Pallas Atena, ocrotitoare a cetăților. 2. (fig.) ocrotire, apărare; garanție. (< lat., fr. palladium)

PALADIU² s. n. (< lat., fr. palladium; cf. gr. Palladion < Pallas) 1. Statuie (de lemn) a zeiței Pallas Atena (adusă de la Troia și plasată în templul Vestei din Roma), socotită ocrotitoarea cetății. 2. Fig. Ceea ce servește ca mijloc de ocrotire, de apărare, de conservare.

PALADIU² ~i n. 1) (în antichitate) Statuie a zeiței Atena, considerată ca ocrotitoare a cetăților. 2) fig. Putere ocrotitoare. /<fr. palladium

paladiu n. 1. statua zeiței Pallas pe care Troienii o considerau ca ocrotitoarea cetății lor; 2. fig. protecțiune, garanție.

1) *paládiŭ n. (lat. palládium, d. vgr. palládion, d. Pallás, -ádos, zeița Minerva). În vechea Troĭe, statua de lemn a Minerveĭ, păstrată în templu și considerată ca pază a orașuluĭ. Fig. Lucru considerat ca pază, ca apărare: legile-s paladiu societățiĭ.

paladium sn vz paladiu¹

PALADIUM s. n. v. paladiu².

PALADIUM¹ s.n. v. paladiu¹.

PALADIUM² s.n. v. paladiu².

paladiu² (statuie; ocrotire) (livr.) [diu pron. dĭu] s. n., art. paladiul; (statui) pl. paladii, art. paladiile (desp. -di-i-)

paladiu² (statuie, ocrotire) (livr.) [diu pron. dĭu] s. n., art. paladiul; (statui) pl. paladii, art. paladiile (-di-i-)

paladiu (ist.) s. n. [-diu pron. -diu], art. paladiul; pl. paladii, art. paladiile (sil. -di-i-)

paladiu

Paladiu = Palladium.

PALÁDIU² (< fr.; {s} gr. palladion) s. n. Statuia de lemn a zeiței Pallas Atena, aflată la Troia, adusă și plasată în templul Vestei din Roma; socotită ocrotitoarea cetății. ♦ Fig. Ocrotire, apărare.