14 definiții pentru paladiu (chim.) Pd paladium


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, folosit drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium.

paladiu2 sni [At: STAMATI, D. / E: fr palladium] Metal alb-cenușiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, folosit drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei la fabricarea unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc.

PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuințat drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium.

PALÁDIU 1 s. n. Metal alb-cenușiu din familia platinei, întrebuințat la prepararea unor catalizatori speciali sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie.

PALÁDIU1 s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei. [Pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr. palladium].

PALÁDIU2 s. n. metal alb-argintiu, ductil și dur, din familia platinei. (< fr., lat. palladium)

PALÁDIU1 n. Metal alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat drept catalizator în industria chimică și sub formă de aliaje. /<fr. palladium

2) *paládiŭ n. (cuv. format de chimiștĭ de la numele grecesc al zeițeĭ Minerva. V. paladiŭ 1). Chim. Un metal alb bivalent foarte ductil și dur a căruĭ proprietate maĭ însemnată e că absoarbe idrogenu. (Densitatea luĭ e între 11 și 12, greutatea atomică 106,5, gradu de topire la 1500°. Aliajele luĭ se întrebuințează în ceasornicărie și la fabricarea instrumentelor de fizică. Unele sărĭ ale luĭ se utilizează în fotografie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paládiu1 (element chimic) [diu pron. dĭu] s. n., art. paládiul; simb. Pd

paládiu (chim.) s. n. [-diu pron. -diu], art. paládiul; simb. Pd


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PALÁDIU1 (< fr., engl. {i}) s. n. Element chimic (Pd; nr. at. 46, m. at. 106,42, gr. sp. 12,02, p. t. 1.554 °C, p. f. între 2.200 și 3.800 °C), metal alb-cenușiu, lucios, din familia platinei, foarte maleabil și ductil, având proprietatea de a absorbi hidrogenul. În combinații este divalent și, mai puțin, tetravalent; formează combinații complexe. Se întrebuințează sub formă de aliaje (la bijuterii, aparate chimice, proteze dentare) și drept catalizator de hidrogenare. A fost descoperit (1803) de W.H. Wollaston.

Pd, simbol chimic pentru paladiu.

Intrare: paladiu (chim.)
  • pronunție: paladĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paladiu
  • paladiul
  • paladiu‑
plural
  • paladii
  • paladiile
genitiv-dativ singular
  • paladiu
  • paladiului
plural
  • paladii
  • paladiilor
vocativ singular
plural
Pd simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Pd
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paladium
  • paladiumul
  • paladiumu‑
plural
  • paladiumuri
  • paladiumurile
genitiv-dativ singular
  • paladium
  • paladiumului
plural
  • paladiumuri
  • paladiumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paladiu (chim.) Pd paladium

  • 1. (numai) singular Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, ductil, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuințat drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
  • comentariu simbol Pd
    surse: DOOM 2

etimologie: