13 definiții pentru paladiu (elem.) paladium Pd

PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, folosit drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium.

PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuințat drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium.

PALÁDIU 1 s. n. Metal alb-cenușiu din familia platinei, întrebuințat la prepararea unor catalizatori speciali sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie.

paládiu1 (element chimic) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; simb. Pd

PALÁDIU1 s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei. [Pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr. palladium].

PALÁDIU2 s. n. metal alb-argintiu, ductil și dur, din familia platinei. (< fr., lat. palladium)

PALÁDIU1 n. Metal alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat drept catalizator în industria chimică și sub formă de aliaje. /<fr. palladium

2) *paládiŭ n. (cuv. format de chimiștĭ de la numele grecesc al zeițeĭ Minerva. V. paladiŭ 1). Chim. Un metal alb bivalent foarte ductil și dur a căruĭ proprietate maĭ însemnată e că absoarbe idrogenu. (Densitatea luĭ e între 11 și 12, greutatea atomică 106,5, gradu de topire la 1500°. Aliajele luĭ se întrebuințează în ceasornicărie și la fabricarea instrumentelor de fizică. Unele sărĭ ale luĭ se utilizează în fotografie).

PALÁDIUM1 s.n. v. paladiu1.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

paládiu (chim.) s. n. [-diu pron. -diu], art. paládiul; simb. Pd

PALÁDIU1 (< fr., engl. {i}) s. n. Element chimic (Pd; nr. at. 46, m. at. 106,42, gr. sp. 12,02, p. t. 1.554 °C, p. f. între 2.200 și 3.800 °C), metal alb-cenușiu, lucios, din familia platinei, foarte maleabil și ductil, având proprietatea de a absorbi hidrogenul. În combinații este divalent și, mai puțin, tetravalent; formează combinații complexe. Se întrebuințează sub formă de aliaje (la bijuterii, aparate chimice, proteze dentare) și drept catalizator de hidrogenare. A fost descoperit (1803) de W.H. Wollaston.

Pd, simbol chimic pentru paladiu.

Intrare: paladiu (elem.)
  • pronunție: -dĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paladiu
  • paladiul
  • paladiu‑
plural
  • paladii
  • paladiile
genitiv-dativ singular
  • paladiu
  • paladiului
plural
  • paladii
  • paladiilor
vocativ singular
plural
Pd simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Pd
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paladium
  • paladiumul
  • paladiumu‑
plural
  • paladiumuri
  • paladiumurile
genitiv-dativ singular
  • paladium
  • paladiumului
plural
  • paladiumuri
  • paladiumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paladiu (elem.) paladium Pd

  • 1. (numai) singular Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, ductil, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuințat drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
  • comentariu simbol Pd
    surse: DOOM 2

etimologie: