3 intrări
32 de definiții

Explicative DEX

păiere ssp vz păioară corectat(ă)

PĂIER, păiere, s. n. (Reg.) Saltea umplută cu paie sau cu fân. – Pai + suf. -ar.

PĂIER, păiere, s. n. (Reg.) Saltea umplută cu paie sau cu fân. – Pai + suf. -ar.

PĂIOARĂ, păioare, s. f. (Reg.) Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase; văl subțire. [Pr.: pă-ioa-] – Lat. palliola.

PĂIOARĂ, păioare, s. f. (Reg.) Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase; văl subțire. [Pr.: pă-ioa-] – Lat. palliola.

păier [At: MARIAN, NA. 313 / Pl: ~e, ~i / E: pai + -ar] 1 sn (Reg) Saltea umplută cu paie1 sau cu fân Vz mindir, părnăjac, sălmăjac, străjac. 2 sn (Reg) Construcție amenajată pentru păstrarea nutrețului, mai ales a fânului și a păioaselor Si: fânar, magazie, șopron, șură. 3 sm (Reg) Fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni cară o grămadă de fân până la locul unde se clădește claia Si: (reg) drug, rudă. 4 sm (Reg) Parte a batozei prin care ies paiele. 5 sm (Reg) Muncitor care cară paiele1.

păioară sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 82v/26 / V: (reg) păiere, pări~, pei~, peri~, pui~ / P: ~pă-ioa~ / Pl: ~re, (reg) ~ori / E: ml palliola] (Pop) 1 Văl cu care își învelesc fața femeile de la țară, ca să se apere de soare. 2 Văl de mătase cu care se îmbrobodesc femeile de la țară în zilele de sărbătoare. 3 Țesătură fină și străvezie de in, de bumbac sau de mătase. 4 (Spc) Giulgiu. 5 (Spc) Tifon. 6 Cămașă făcută dintr-un material subțire. 7 (Îvr) Păienjeniș. corectat(ă)

părioară sf vz păioară

peioară sf vz păioară

perioară2 sf vz păioară

puioară2 sf vz păioară

PĂIER, păiere, s. n. (Regional) Saltea umplută cu paie sau cu fîn; mindir. Peste scînduri se întinde păierul sau mindirul de paie. PAMFILE, I. C. 405. (Cu pronunțare regională) În leagăn se așterne de regulă un păieri mic. MARIAN, NA. 313.

PĂIOARĂ, păioare, s. f. (Regional) Țesătură fină, văl subțire. V. giulgiu. Cest fel de legi au sămănare: Cu cea pre sumțirică (= subțirică) păioară, A păinginului. BUDAI-DELEANU, Ț. 348. Cîrpa-i dalbă păioară, Păioară gălbioară. BIBICESCU, P. P. 239.

PĂIOARĂ ~e f. 1) Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase. 2) Văl confecționat dintr-o astfel de țesătură. /<lat. palliola

păioară f. Buc. văl: (Domnița) la fereastră s’arată pe obraz cu păioară POP. [Lat. PALLIOLA, mântăluță].

păĭoáră (oa dift.) f., pl. e (lat. palliola, pl. [considerat ca f. sing.], d. palliolum, dim. d. pallium, manta, gĭulgĭ, macat. V. paliez). Est. Nord. Văl, hobot.

Ortografice DOOM

păier1 (drug; parte a batozei; muncitor) s. m., pl. păieri

păier2 (saltea) (reg.) s. n., pl. păiere

păioară (reg.) (desp. -ioa-) s. f., g.-d. art. păioarei; pl. păioare

păier2 (saltea) (reg.) s. n., pl. păiere

păier1 (drug, parte a batozei, muncitor) s. m., pl. păieri

păioară (reg.) (-ioa-) s. f., g.-d. art. păioarei; pl. păioare

păier (drug, parte a batozei, muncitor) s. m., pl. păieri

păier (saltea) s. n., pl. păiere

păioară s. f. (sil. -ioa-), g.-d. art. păioarei; pl. păioare

Etimologice

păioară (păioare), s. f. – Giulgiu, văl cu care se acoperă fața morților. Lat. palliǒla (Pușcariu 1247; Candrea-Dens., 1311; REW 6167a). Der. din pai (Weigand, Krit. Jb., XII, 1, 99) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 79.

Sinonime

PĂIER s. v. mindir.

PĂIOARĂ s. v. giulgiu, lințoliu, păienjeniș, pânză, plasă.

păier s. v. MINDIR.

păioară s. v. GIULGIU. LINȚOLIU. PĂIENJENIȘ. PÎNZĂ. PLASĂ.

Arhaisme și regionalisme

păier, păieri, s.n. și m. 1. saltea umplută cu paie sau cu fân; mindir, părnăjac, sălmăjac, străjac. 2. construcție în care se păstrează nutrețul de vite; șopru, șură, magazie, fânar. 3. fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni aduc fânul pentru a-l așeza în claie. 4. parte a batozei prin care ies paiele. 5. (s.m.) muncitor agricol care cară paiele la treierat.

păioáră, păioare, (pălioară), s.f. Țesătură subțire de in; voal: „Era pălioara de pe mort, de pe obraz” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 135). – Lat. palliola „togă; giulgiu; cuvertură de pat” (DEX, MDA).

păioară, păioare, s.f. – Țesătură subțire de in; voal (Bârlea, 1924). – Lat. palliola „togă; giulgiu; cuvertură de pat” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

păioară, -e, s.f. – Țesătură subțire de in; voal (Bârlea 1924). – Lat. palliola.

Intrare: păier (drug, muncitor)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păier
  • păierul
  • păieru‑
plural
  • păieri
  • păierii
genitiv-dativ singular
  • păier
  • păierului
plural
  • păieri
  • păierilor
vocativ singular
  • păierule
  • păiere
plural
  • păierilor
Intrare: păier (saltea)
păier1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păier
  • păierul
  • păieru‑
plural
  • păiere
  • păierele
genitiv-dativ singular
  • păier
  • păierului
plural
  • păiere
  • păierelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: păioară
păioară substantiv feminin
  • silabație: pă-ioa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păioară
  • păioara
plural
  • păioare
  • păioarele
genitiv-dativ singular
  • păioare
  • păioarei
plural
  • păioare
  • păioarelor
vocativ singular —
plural —
păiere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păier, păieresubstantiv neutru

  • 1. regional Saltea umplută cu paie sau cu fân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mindir
    • format_quote Peste scînduri se întinde păierul sau mindirul de paie. PAMFILE, I. C. 405. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională În leagăn se așterne de regulă un păieri mic. MARIAN, NA. 313. DLRLC
etimologie:
  • Pai + -ar. DEX '98 DEX '09

păioară, păioaresubstantiv feminin

  • 1. regional Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase; văl subțire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: văl
    • format_quote Cest fel de legi au sămănare: Cu cea pre sumțirică (= subțirică) păioară, A păinginului. BUDAI-DELEANU, Ț. 348. DLRLC
    • format_quote Cîrpa-i dalbă păioară, Păioară gălbioară. BIBICESCU, P. P. 239. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.