păier [At: MARIAN, NA. 313 / Pl: ~e, ~i / E: pai + -ar] 1 sn (Reg) Saltea umplută cu paie¹ sau cu fân Vz mindir, părnăjac, sălmăjac, străjac. 2 sn (Reg) Construcție amenajată pentru păstrarea nutrețului, mai ales a fânului și a păioaselor Si: fânar, magazie, șopron, șură. 3 sm (Reg) Fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni cară o grămadă de fân până la locul unde se clădește claia Si: (reg) drug, rudă. 4 sm (Reg) Parte a batozei prin care ies paiele. 5 sm (Reg) Muncitor care cară paiele¹.