9 definiții pentru păier (saltea)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂIER, păiere, s. n. (Reg.) Saltea umplută cu paie sau cu fân. – Pai + suf. -ar.
PĂIER, păiere, s. n. (Reg.) Saltea umplută cu paie sau cu fân. – Pai + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
păier [At: MARIAN, NA. 313 / Pl: ~e, ~i / E: pai + -ar] 1 sn (Reg) Saltea umplută cu paie1 sau cu fân Vz mindir, părnăjac, sălmăjac, străjac. 2 sn (Reg) Construcție amenajată pentru păstrarea nutrețului, mai ales a fânului și a păioaselor Si: fânar, magazie, șopron, șură. 3 sm (Reg) Fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni cară o grămadă de fân până la locul unde se clădește claia Si: (reg) drug, rudă. 4 sm (Reg) Parte a batozei prin care ies paiele. 5 sm (Reg) Muncitor care cară paiele1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂIER, păiere, s. n. (Regional) Saltea umplută cu paie sau cu fîn; mindir. Peste scînduri se întinde păierul sau mindirul de paie. PAMFILE, I. C. 405. (Cu pronunțare regională) În leagăn se așterne de regulă un păieri mic. MARIAN, NA. 313.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
păier2 (saltea) (reg.) s. n., pl. păiere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
păier2 (saltea) (reg.) s. n., pl. păiere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
păier (saltea) s. n., pl. păiere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂIER s. v. mindir.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
păier s. v. MINDIR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
păier, păieri, s.n. și m. 1. saltea umplută cu paie sau cu fân; mindir, părnăjac, sălmăjac, străjac. 2. construcție în care se păstrează nutrețul de vite; șopru, șură, magazie, fânar. 3. fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni aduc fânul pentru a-l așeza în claie. 4. parte a batozei prin care ies paiele. 5. (s.m.) muncitor agricol care cară paiele la treierat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
păier, păieresubstantiv neutru
- 1. Saltea umplută cu paie sau cu fân. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mindir
- Peste scînduri se întinde păierul sau mindirul de paie. PAMFILE, I. C. 405. DLRLC
- În leagăn se așterne de regulă un păieri mic. MARIAN, NA. 313. DLRLC
-
etimologie:
- Pai + sufix -ar. DEX '98 DEX '09