2 intrări
37 de definiții

Explicative DEX

PAIANTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda.

PAIANTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda.

PAIAȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze.

paiandru sm vz paiantă

paiant sn vz paiantă

paiantă sf [At: IORGA, S. D. XXI, 416 / V: (reg) paiant[1] sn, ~ndru sm, ~ient sn, ~ientă / Pl: ~te, ~iente / E: tc payanda „proptea, suport”] 1 Fiecare dintre piesele de lemn, rotunde sau fasonate, care proptesc stâlpii caselor țărănești Si: chezaș. 2 Sistem de construcție a pereților unor case, constând dintr-un schelet de lemn ale cărui spații goale sunt umplute sau acoperite cu diferite materiale, împletituri de nuiele tencuite cu lut, chirpici etc. 3 (Prc) Material care umple sau acoperă scheletul de lemn de paiantă (2). 4 (Pex) Perete construit prin paiantă (2). 5 (Reg; îf paiant) Cui lung și gros, cu floarea mare, pentru fixarea căpriorilor sau a grinzilor. 6 (Pan; reg) Cartilagiu al nasului. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

paianț sm vz paiață

paiaț sm vz paiață

paiață sf [At: CR (1830), 1081/37 / V: (înv) paiaț sm, ~anț sm / Pl: ~țe / E: rs паяц, fr paillasse, ger Paiazze] 1 Personaj comic în reprezentațiile de circ, la diferite serbări populare etc. Si: clovn, măscărici, saltimbanc. 2 Bufon. 3 Epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol etc. 4 Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1-2).

paidantă[1] sf vz paiantă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

paient sn vz paiantă

paientă sf vz paiantă

PAIAȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze.

PAIANT s. n. v. paiantă.

PAIANTĂ, paiante, s. f. 1. Schelet de bare de lemn, cu golurile dintre bare umplute cu împletituri de nuiele, zidărie, sau acoperite cu plăci, scînduri etc., din care se construiesc pereții unor case. Tinda a fost împărțită în două printr-un zid de paiantă. STANCU, D. 437. Pe o parte și alta a ogrăzii se întindea cîte un șir de odăițe de paiantă, acoperite cu olane. I. BOTEZ, ȘC. 15. La mijloc casa ruinată, în ale căreia ziduri se vedea pe ici, pe colo paianta. SLAVICI, N. I 268. 2. Fiecare dintre barele de lemn care proptesc stîlpii scheletului caselor țărănești. – Pl. și paiente (MACEDONSKI, O.III 50). – Variantă: paiant, paianturi (PAMFILE, I. C. 184), s. n.

PAIANȚ s. m. v. paiață.

PAIAȚ s. m. v. paiață.

PAIAȚĂ, paiațe, s. f. 1. Actor de circ sau de bîlci care stîrnește rîsul prin înfățișarea lui caraghioasă, prin glume și ghidușii. V. măscărici, bufon, clovn. Se gîndea: Sînt ridicol, mă agit ca o paiață. DUMITRIU, B. F. 39. Săteni cu fețe liniștite... se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn. SADOVEANU, O. III 384. Erau două paiațe mici, foarte comice. CARAGIALE, O. III 20. ♦ Păpușă îmbrăcată ca un clovn. Începu să izbească cu piciorul în căruciorul roșu, în paiața turtită care scoase sub călcîi un țipăt muzical. C. PETRESCU, S. 205. Celor nevinovați, păpușile ori soldații de plumb sau toate dihăniile și paiațele vorbitoare li se cuvin, – dar este o vîrstă la care copilul întoarce capul plictisit de la jucărele. ANGHEL, PR. 179. 2. Fig. Om caraghios, neserios, lipsit de personalitate. Ludovic al XVI-lea era o nenorocită făptură omenească, o paiață încoronată, fără voință și fără cap. LIT. ANTIMONARHICĂ 161. – Variante: (neobișnuit) paiaț, paiați (VLAHUȚĂ, P. 87), paianț, paianți (HOGAȘ, DR. II 131), s. m.

PAIAȚĂ s.f. 1. Actor de circ sau de bîlci care provoacă rîsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. 2. (Fig.) Caraghios; neserios, măscărici. [Pron. pa-ia-. / cf. rus. paiaț, fr. paillasse, it. Pagliaccio – personaj din teatrul buf italian].

PAIAȚĂ s. f. 1. actor de circ sau de bâlci care provoacă râsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. ◊ (depr.) om neserios, măscărici. 2. păpușă îmbrăcată în paiață (1). (< rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze)

PAIANTĂ ~e f. 1) Schelet (din două rânduri) de lemn umplut cu material de construcție, care alcătuiește peretele unei clădiri. 2) Perete construit dintr-un astfel de schelet. /<turc. payanda

PAIAȚĂ ~e f. 1) Actor de circ sau de bâlci, care prezintă exerciții acrobatice ușoare; saltimbanc; măscărici. 2) Păpușă având înfățișarea unui astfel de actor. 3) fig. Persoană lipsită de seriozitate, ridicolă. /<fr. paillasse, germ. Paiazze

paiantă f. bârne ce proptesc stâlpii clădirii și printre cari rămân ochiuri umplute cu zid, alcătuind pereții unei case. [Turc. PAYANTA, sprijin].

paiață f. 1. comediant de bâlciu; 2. fig. om fără caracter (= fr. paillasse).

paĭántă f., pl. e (turc. paĭanta, -nda, [d. pers. paĭende, sprijin], sîrb. paĭanta). Pĭesă de lemn oblică între stîlpiĭ unuĭ părete (spațiile goale se umplu cu zid saŭ cu vălătucĭ): o casă în paĭante saŭ în paĭantă. – Și paĭant n. (pl. e și urĭ).

*paĭáț m. și paĭáță f., pl. e (paĭaț vine d. rus. paĭac [fr. paillace]; paĭață e o formă maĭ cultă d. fr. paillasse, care vine d. paille, paĭe; it. pagliaccia, paĭe proaste, pagliaccio, paĭaț. V. paĭ). Comediant de bîlcĭ. Fig. Om neserios. – Pop. paĭanț. V. clovn, ghiduș.

Ortografice DOOM

paiantă s. f., g.-d. art. paiantei; pl. paiante

paiață s. f., g.-d. art. paiaței; pl. paiațe

paiantă s. f., g.-d. art. paiantei; pl. paiante

paiață s. f., g.-d. art. paiaței; pl. paiațe

paiantă s. f., pl. paiante

paiață s. f., g.-d. art. paiaței; pl. paiațe

Etimologice

paiantă (paiante), s. f. – Bară de lemn care sprijină un perete despărțitor. – Megl. paiantă. Tc. payanda, din per. payende (Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1611), cf. ngr. παγιαντᾶς, sb. paiante.

paiață (paiațe), s. f. – Măscărici, saltimbanc. – Var. paiaț. It. pagliaccio, fr. paillasse. – Der. paiațerie, s. f. (clovnerie, bufonerie).

Sinonime

PAIANTĂ s. v. chezaș.

PAIAȚĂ s. 1. v. clovn. 2. v. bufon.

PAIANTĂ s. (CONSTR.) chezaș. (Pe ~ se sprijină stîlpii unor case țărănești.)

PAIAȚĂ s. 1. clovn, măscărici, saltimbanc. (~ la circ.) 2. bufon, măscărici, (rar) nebun, (înv.) cabaz, caraghioz, mascara, mascaragiu, măscăraci, măscăreț, soitar, (franțuzism înv.) baladin, (înv., în Mold.) ghiduș. (~ la curtea unui suveran medieval.)

Intrare: paiantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paiantă
  • paianta
plural
  • paiante
  • paiantele
genitiv-dativ singular
  • paiante
  • paiantei
plural
  • paiante
  • paiantelor
vocativ singular —
plural —
paiandru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paidantă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paiant
  • paiantul
plural
  • paianturi
  • paianturile
genitiv-dativ singular
  • paiant
  • paiantului
plural
  • paianturi
  • paianturilor
vocativ singular —
plural —
paient
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paientă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: paiață
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paiață
  • paiața
plural
  • paiațe
  • paiațele
genitiv-dativ singular
  • paiațe
  • paiaței
plural
  • paiațe
  • paiațelor
vocativ singular
  • paiață
  • paiațo
plural
  • paiațelor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paianț
  • paianțul
plural
  • paianți
  • paianții
genitiv-dativ singular
  • paianț
  • paianțului
plural
  • paianți
  • paianților
vocativ singular
  • paianțule
  • paianțe
plural
  • paianților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paiaț
  • paiațul
plural
  • paiați
  • paiații
genitiv-dativ singular
  • paiaț
  • paiațului
plural
  • paiați
  • paiaților
vocativ singular
  • paiațule
  • paiațe
plural
  • paiaților
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paiantă, paiantesubstantiv feminin

  • 1. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tinda a fost împărțită în două printr-un zid de paiantă. STANCU, D. 437. DLRLC
    • format_quote Pe o parte și alta a ogrăzii se întindea cîte un șir de odăițe de paiantă, acoperite cu olane. I. BOTEZ, ȘC. 15. DLRLC
    • format_quote La mijloc casa ruinată, în ale căreia ziduri se vedea pe ici, pe colo paianta. SLAVICI, N. I 268. DLRLC
  • 2. Fiecare dintre barele de lemn care proptesc stâlpii scheletului caselor țărănești. DLRLC
    sinonime: chezaș
  • comentariu Plural și: paiente. DLRLC
etimologie:

paiață, paiațesubstantiv feminin

  • 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Se gîndea: Sînt ridicol, mă agit ca o paiață. DUMITRIU, B. F. 39. DLRLC
    • format_quote Săteni cu fețe liniștite... se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn. SADOVEANU, O. III 384. DLRLC
    • format_quote Erau două paiațe mici, foarte comice. CARAGIALE, O. III 20. DLRLC
    • 1.1. figurat Caraghios, măscărici, neserios. DN
    • 1.2. Păpușă îmbrăcată ca o paiață. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Începu să izbească cu piciorul în căruciorul roșu, în paiața turtită care scoase sub călcîi un țipăt muzical. C. PETRESCU, S. 205. DLRLC
      • format_quote Celor nevinovați, păpușile ori soldații de plumb sau toate dihăniile și paiațele vorbitoare li se cuvin, – dar este o vîrstă la care copilul întoarce capul plictisit de la jucărele. ANGHEL, PR. 179. DLRLC
  • 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Ludovic al XVI-lea era o nenorocită făptură omenească, o paiață încoronată, fără voință și fără cap. LIT. ANTIMONARHICĂ 161. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.