PAIANTĂ, paiante, s. f. 1. Schelet de bare de lemn, cu golurile dintre bare umplute cu împletituri de nuiele, zidărie, sau acoperite cu plăci, scînduri etc., din care se construiesc pereții unor case. Tinda a fost împărțită în două printr-un zid de paiantă. STANCU, D. 437. Pe o parte și alta a ogrăzii se întindea cîte un șir de odăițe de paiantă, acoperite cu olane. I. BOTEZ, ȘC. 15. La mijloc casa ruinată, în ale căreia ziduri se vedea pe ici, pe colo paianta. SLAVICI, N. I 268. 2. Fiecare dintre barele de lemn care proptesc stîlpii scheletului caselor țărănești. – Pl. și paiente (MACEDONSKI, O.III 50). – Variantă: paiant, paianturi (PAMFILE, I. C. 184), s. n.