Definiția cu ID-ul 925604:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAIAȚĂ, paiațe, s. f. 1. Actor de circ sau de bîlci care stîrnește rîsul prin înfățișarea lui caraghioasă, prin glume și ghidușii. V. măscărici, bufon, clovn. Se gîndea: Sînt ridicol, mă agit ca o paiață. DUMITRIU, B. F. 39. Săteni cu fețe liniștite... se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn. SADOVEANU, O. III 384. Erau două paiațe mici, foarte comice. CARAGIALE, O. III 20. ♦ Păpușă îmbrăcată ca un clovn. Începu să izbească cu piciorul în căruciorul roșu, în paiața turtită care scoase sub călcîi un țipăt muzical. C. PETRESCU, S. 205. Celor nevinovați, păpușile ori soldații de plumb sau toate dihăniile și paiațele vorbitoare li se cuvin,dar este o vîrstă la care copilul întoarce capul plictisit de la jucărele. ANGHEL, PR. 179. 2. Fig. Om caraghios, neserios, lipsit de personalitate. Ludovic al XVI-lea era o nenorocită făptură omenească, o paiață încoronată, fără voință și fără cap. LIT. ANTIMONARHICĂ 161. – Variante: (neobișnuit) paiaț, paiați (VLAHUȚĂ, P. 87), paianț, paianți (HOGAȘ, DR. II 131), s. m.