2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRĂSÍT, -Ă, părăsiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Lăsat singur; abandonat. 2. (Despre localități, ținuturi, case etc.) Care a ajuns în stare de paragină, neîngrijit (fiind nelocuit); p. ext. izolat, singuratic; nepopulat, pustiu. 3. (Despre obiecte, obiceiuri etc.) Care a încetat de a mai fi folosit, care nu se mai întrebuințează; p. ext. neglijat, uitat. – V. părăsi.

PĂRĂSÍT, -Ă, părăsiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Lăsat singur; abandonat. 2. (Despre localități, ținuturi, case etc.) Care a ajuns în stare de paragină, neîngrijit (fiind nelocuit); p. ext. izolat, singuratic; nepopulat, pustiu. 3. (Despre obiecte, obiceiuri etc.) Care a încetat de a mai fi folosit, care nu se mai întrebuințează; p. ext. neglijat, uitat. – V. părăsi.

părăsit, ~ă [At: PSALT. 69 / Pl: ~iți, ~e / E: părăsi] 1 a (D. ființe) Lăsat singur, la voia întâmplării, fără nici un sprijin Si: abandonat. 2 a (D. obiecte) Care nu se mai folosește. 3 a (Pex) Neglijat2 . 4 a (D. abstracte) Respins. 5 a (Pop; îs) Ou ~ Ou de găină, mic sau cu coaja moale, după ouarea căruia găina încetează ouatul Si: (pop) părăsitură. 6 a (D. clădiri, construcții etc.) Care, fiind nelocuit sau nefolosit, a ajuns în stare de degradare. 7 a (D. ținuturi, terenuri, drumuri) Care a ajuns în stare de paragină1 (1). 8 a (Pex) Izolat. 9 a (Pex) Singuratic. 10 sf (Bot; reg; îc) ~a-găinilor (sau ~a-găinii) Păpădie (Taraxacum officinale). 11 sf (Orn; reg; îc) Pitulice (Troglodytes troglodytes).

PĂRĂSÍT, -Ă, părăsiți, -te, adj. 1. (Despre ființe, mai ales despre oameni) Lăsat singur, abandonat. Sînt paraponisit, Căci mă văd părăsit. ALECSANDRI, T. I 375. Ibovnică părăsită, Nu gîndi că-mi ești urîtă. JARNÍK-BÎRSEANU D. 157. 2. (Despre o localitate, un ținut etc.) Din care a plecat cineva; nepopulat. V. gol. Sălașele rămăseseră în bună parte pustii, părăsite, cu vetrele reci. DUMITRIU, N. 199. Palatul acum e părăsit. Eu singură rămas-am cu-acest copil. ALECSANDRI, T. II 172. ♦ (Despre drum, cîmp, țarină etc.) Părăginit, pustiu; p. ext. neumblat, izolat, singuratic. Și tot horhăind el cînd pe o cărare, cînd pe un drum părăsit, numai iată ce iar îi iese spînul înainte. CREANGĂ, P. 202. Stelele dasupra pe lunca părăsită Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. ALEXANDRESCU, M. 125. Îmblu pe colnice părăsite. CONACHI, P. 103. 3. (Despre construcții, întreprinderi, unelte) Care a încetat de a mai fi întrebuințat, lăsat în părăsire; p. ext. dărăpănat, ruinat, stricat. Vede o fîntînă mîlită și părăsită. CREANGĂ, P. 287.

PĂRĂSÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PĂRĂSI. 2) (despre regiuni, localități, case etc.) Care a rămas gol, pustiu; nelocuit; nepopulat. 3) Care este neîngrijit; lăsat fără atenție; neglijat. Grădină ~tă. /v. a părăsi

părăsit a. lăsat in uitare. ║ părăsita găinilor f. Bot. păpădie.

părăsít, -ă adj. Dat uĭtăriĭ. Lăsat în voĭa întîmplăriĭ, ruinat: o fîntînă părăsită. Părăsita găinilor, păpădie.

PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărți de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acțiune, o îndeletnicire etc.; a renunța la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. și (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. parasiti.

PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărți de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acțiune, o îndeletnicire etc.; a renunța la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. și (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. parasiti.

părăsi [At: PSALT. HUR. 16r/2 / Pzi: ~sesc / E: ngr παρεάσω (Viit lui παρεάω] 1 vt A pleca fără a se mai interesa de cineva sau de ceva. 2 vt A se despărți, lăsând singur pe cineva Si: a abandona. 3 vt (Pgn) A se despărți, plecând în altă parte. 4 vt (Rar; ccd) A lăsa la bunul plac al cuiva. 5 vr (Înv) A se debarasa de cineva sau de ceva. 6 vt A lăsa pe cineva, de bună voie sau silit de împrejurări, plecând în altă parte. 7 vi (Pex) A se evapora. 8 vi (Fig) A trece. 9 vt (Îe) A ~ lumea A muri. 10 vt (Îe) A ~ patul A se scula din pat1 după o boală mai lungă. 11 vt (Pex; îae) A se însănătoși. 12 vt (Reg) A ~ ulița A nu mai bate drumurile. 13 vt A pleca de lângă cineva, ducându-se mai încolo. 14 vt (C. i. obiecte) A omite din cercul interesului, al preocupărilor Si: a da uitării, a neglija. 15 vt (C. i. abstracte) A respinge. 16 vt (C. i. abstracte) A nu ține seamă de ceva. 17 vt (C. i. acțiuni) A înceta de a mai face Si: a conteni, a întrerupe, a opri. 18 vtr (Îvp) A (se) lăsa de ceva. 19 vr (Îvr) A se codi.

PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. Tranz. 1. A pleca de lîngă cineva, lăsîndu-l singur, a abandona (pe cineva); a se despărți de cineva. Bătu el multă cale De cînd te-a părăsit. IOSIF, PATR. 35. Cînd nu mai am ce le da, văd că toți mă părăsesc. CARAGIALE, O. III 61. Mă tem că mă-i iubi Ș-apoi mă vei părăsi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 53. ◊ (Rar, construit cu dativul) Mai bine fugi de aceste locuri și mă părăsește soartei mele nenorocite. ALECSANDRI, T. I 436. 2. (Cu privire la o localitate, țară etc.) A pleca de undeva, a se îndepărta de ceva, a nu mai sta într-un loc. Pînă a nu părăsi satul meu nu știam despre aceste flori. GALACTION, O. I 56. Cu cîtă părere de rău am părăsit lașul și m-am despărțit de voi, bunii mei amici. GHICA, S. A. 105. ◊ Expr. A părăsi terenul v. teren. 3. (Cu privire la îndeletniciri, la acțiuni) A înceta; a conteni; a întrerupe. Nu se aud decît glasurile oamenilor care părăsesc lucrul. SAHIA, N. 36. Toți părăseau lucrul de pe apă și coborau pe uscat. BART, E. 294. Toată lumea a părăsit jocul. CARAGIALE, O. III 14. Aceste ostenele Zadarnice și grele, Cum nu le părăsești? DONICI, F. 58. ♦ A lăsa la o parte; a neglija, a renunța. [Filimon] a părăsit flautul și a apucat condeiul, s-a făcut foiletonist la ziarul «Naționalul». GHICA, S. A. 79. 4. (Cu privire la deprinderi) A se dezbăra de..., a se lăsa de..., a se lepăda de... Puterile m-au părăsit și am căzut jos leșinat. GANE, la CADE. Mult mă mustră măicuța Să părăsesc ulița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. ◊ Refl. Gîndindu-te la toate cîte ai îndurat și la toate cîte sînt legate de trecătoare măriri, de înfățișeri mincinoase și vorbe sterpe, te vei părăsi poate de ele, căutînd tihna înțelepciunii, adică libertatea. SADOVEANU, D. P. 135. Nu se părăsea de rele. PANN, P. V. II 32. În tot chipul s-a muncit sfătuindu-l să se părăsească de beție. ȚICHINDEAL, la CADE.

A PĂRĂSÍ ~ésc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lăsa plecând în altă parte; a abandona. ~ satul. A-și ~ soția.A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simți slăbit de puteri. 2) A înceta de a mai practica; a lăsa. ~ gimnastica sportivă. /cf. sl. parasiti

părăsì v. 1. a lăsa cu totul: a-și părăsi casa, copii, studiile; 2. a se despărți de cineva sau de ceva. [Gr. bizantin PAREÁO (prin mijlocirea aoristului)].

părăsésc v. tr. (ngr. paretó [scris paraitó], aor. apárnisa, părăsesc, de unde și mrom. apîrnistri și sîrb. parasiti). Mă duc de la, daŭ uĭtăriĭ, las în voĭa întîmplăriĭ: a părăsi casa, patria. Mă despart de, neglijez: a-țĭ părăsi studiile, amiciĭ. Plec din, evacuez: dușmaniĭ aŭ părăsit reduta. Fig. A părăsi vĭața, a muri. A părăsi o ideĭe, a renunța la ĭa. V. refl. Vechĭ. Mă las de: nepărăsindu-se de răutățile luĭ (N. Cost. 2, 33 și 34).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

părăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsesc, 3 sg. părăsește, imperf. 1 sg. părăseam; conj. prez. 1 sg. să părăsesc, 3 să părăsească

părăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsesc, imperf. 3 sg. părăsea; conj. prez. 3 părăsească

părăsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsésc, imperf. 3 sg. părăseá; conj. prez. 3 sg. și pl. părăseáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂRĂSÍT adj. 1. v. abandonat. 2. v. pustiu.

PĂRĂSIT adj. 1. abandonat, (înv. și pop.) oropsit, (înv. și reg.) năpustit. (Copil ~.) 2. pustiu. (Oraș, loc ~.)

GĂINĂ-PĂRĂSÍTĂ s. v. sunătoare.

PĂRĂSÍ vb. 1. v. abandona. 2. v. evacua. 3. v. înceta.

PĂRĂSITA-GĂÍNILOR s. v. păpădie.

PĂRĂSÍTĂ s. v. ochiul-boului, pitulice.

găină-părăsi s. v. SUNĂTOARE.

PĂRĂSI vb. 1. a abandona, a lăsa, (franțuzism rar) a placa, (înv. și pop.) a oropsi, a pustii, (înv. și reg.) a năpusti. (Și-a ~ copiii, familia.) 2. a evacua. (Au ~ orașul în noaptea trecută.) 3. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a (se) opri. (Au ~ lucrul în semn de protest.)

părăsita-găinilor s. v. PĂPĂDIE.

părăsi s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

părăsí (părăsésc, părăsít), vb. – A abandona, a lăsa. Ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Pușcariu, Lr., 261), cf. sb. parasiti „a lăsa” (după Candrea, Elemente, 408, sb. ar proveni din rom.). Uneori au fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde și mr. părnăsire (Pascu; Scriban); sau πάρεμι, aorist πάρησα (Philippide, Principii, 17). – Der. părăsitură, s. f. (ou avortat); nepărăsit, adv. (fără odihnă, continuu), înv.

Intrare: părăsit
părăsit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părăsit
  • părăsitul
  • părăsitu‑
  • părăsi
  • părăsita
plural
  • părăsiți
  • părăsiții
  • părăsite
  • părăsitele
genitiv-dativ singular
  • părăsit
  • părăsitului
  • părăsite
  • părăsitei
plural
  • părăsiți
  • părăsiților
  • părăsite
  • părăsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: părăsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părăsi
  • părăsire
  • părăsit
  • părăsitu‑
  • părăsind
  • părăsindu‑
singular plural
  • părăsește
  • părăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părăsesc
(să)
  • părăsesc
  • părăseam
  • părăsii
  • părăsisem
a II-a (tu)
  • părăsești
(să)
  • părăsești
  • părăseai
  • părăsiși
  • părăsiseși
a III-a (el, ea)
  • părăsește
(să)
  • părăsească
  • părăsea
  • părăsi
  • părăsise
plural I (noi)
  • părăsim
(să)
  • părăsim
  • părăseam
  • părăsirăm
  • părăsiserăm
  • părăsisem
a II-a (voi)
  • părăsiți
(să)
  • părăsiți
  • părăseați
  • părăsirăți
  • părăsiserăți
  • părăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • părăsesc
(să)
  • părăsească
  • părăseau
  • părăsi
  • părăsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

părăsit, părăsiadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Lăsat singur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: abandonat
    • format_quote Sînt paraponisit, Căci mă văd părăsit. ALECSANDRI, T. I 375. DLRLC
    • format_quote Ibovnică părăsită, Nu gîndi că-mi ești urîtă. JARNÍK-BÎRSEANU D. 157. DLRLC
  • 2. (Despre localități, ținuturi, case etc.) Care a ajuns în stare de paragină, neîngrijit (fiind nelocuit). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sălașele rămăseseră în bună parte pustii, părăsite, cu vetrele reci. DUMITRIU, N. 199. DLRLC
    • format_quote Palatul acum e părăsit. Eu singură rămas-am cu-acest copil. ALECSANDRI, T. II 172. DLRLC
    • format_quote Și tot horhăind el cînd pe o cărare, cînd pe un drum părăsit, numai iată ce iar îi iese spînul înainte. CREANGĂ, P. 202. DLRLC
    • format_quote Stelele dasupra pe lunca părăsită Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. ALEXANDRESCU, M. 125. DLRLC
    • format_quote Îmblu pe colnice părăsite. CONACHI, P. 103. DLRLC
  • 3. (Despre obiecte, obiceiuri etc.) Care a încetat de a mai fi folosit, care nu se mai întrebuințează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vede o fîntînă mîlită și părăsită. CREANGĂ, P. 287. DLRLC
etimologie:
  • vezi părăsi DEX '98 DEX '09

părăsi, părăsescverb

  • 1. tranzitiv A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărți de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: abandona
    • format_quote Bătu el multă cale De cînd te-a părăsit. IOSIF, PATR. 35. DLRLC
    • format_quote Cînd nu mai am ce le da, văd că toți mă părăsesc. CARAGIALE, O. III 61. DLRLC
    • format_quote Mă tem că mă-i iubi Ș-apoi mă vei părăsi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 53. DLRLC
    • format_quote rar Mai bine fugi de aceste locuri și mă părăsește soartei mele nenorocite. ALECSANDRI, T. I 436. DLRLC
    • 1.1. A pleca de undeva, a se depărta de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pînă a nu părăsi satul meu nu știam despre aceste flori. GALACTION, O. I 56. DLRLC
      • format_quote Cu cîtă părere de rău am părăsit lașul și m-am despărțit de voi, bunii mei amici. GHICA, S. A. 105. DLRLC
  • 2. tranzitiv A înceta, a întrerupe o acțiune, o îndeletnicire etc.; a renunța la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu se aud decît glasurile oamenilor care părăsesc lucrul. SAHIA, N. 36. DLRLC
    • format_quote Toți părăseau lucrul de pe apă și coborau pe uscat. BART, E. 294. DLRLC
    • format_quote Toată lumea a părăsit jocul. CARAGIALE, O. III 14. DLRLC
    • format_quote Aceste ostenele Zadarnice și grele, Cum nu le părăsești? DONICI, F. 58. DLRLC
    • 2.1. A lăsa la o parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Filimon] a părăsit flautul și a apucat condeiul, s-a făcut foiletonist la ziarul «Naționalul». GHICA, S. A. 79. DLRLC
  • 3. tranzitiv regional reflexiv A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezbăra
    • format_quote Puterile m-au părăsit și am căzut jos leșinat. GANE, la CADE. DLRLC
    • format_quote Mult mă mustră măicuța Să părăsesc ulița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. DLRLC
    • format_quote Gîndindu-te la toate cîte ai îndurat și la toate cîte sînt legate de trecătoare măriri, de înfățișeri mincinoase și vorbe sterpe, te vei părăsi poate de ele, căutînd tihna înțelepciunii, adică libertatea. SADOVEANU, D. P. 135. DLRLC
    • format_quote Nu se părăsea de rele. PANN, P. V. II 32. DLRLC
    • format_quote În tot chipul s-a muncit sfătuindu-l să se părăsească de beție. ȚICHINDEAL, la CADE. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.