2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păcăi v vz pâcâi corectată

PÂCĂÍ vb. IV v. pâcâi.

PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

pâcâi vi [At: BARCIANU / V: păcăi, ~căi / Pzi: pâcăi, (rar) ~esc / E: fo] 1 (D. oameni) A trage din lulea producând un sunet caracteristic Si: (reg) a pâșcâi2. 2 (Reg; d. lumină, flăcări) A pâlpâi. 3 (Reg; d. firele de ață) A se rupe producând un sunet caracteristic. 4 (Reg; d. bibilici) A produce sunetul caracteristic speciei.

PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -âi.

PÎCÎÍ, pîcîi, vb. IV. Intranz. (Regional) 1. A fuma, a trage din lulea producînd un sunet caracteristic; a pufăi. Cînd era vreme rea, stătea cu nasu-n spuză și pîcîia din lulea. SADOVEANU, O. III 544. Își îndopă pipa din nou, aprinse, începu să pîcîie, cu vădite semne de satisfacție. C. PETRESCU, A. 409. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pîlpîi cu zgomot. – Variantă: (Transilv.) pîcăí vb. IV.

A PÂCÂÍ pâcâi intranz. 1) A fuma producând un sunet scurt caracteristic; a trage fum (din pipă sau din țigară), făcând „pâc-pâc”. 2) (despre flacăra lămpilor sau a felinarelor cu petrol) A arde tremurat, cu pocnete ușoare. /pâc + suf. ~âi

pî́cîĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. pîc-pîc). Fac pîc-pîc fumînd: moșneagu pîcîĭe din lulea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. pâcâi, 3 sg. și pl. pâcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂCÂI vb. a pufăi, (reg.) a pîșcîi. (~ din lulea.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pâcâí, pấcâi, vb. IV (pop.) 1. a fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pâșcăi, a pufăi. 2. (reg.; despre flacăra lumânării de petrol) a pâlpâi cu zgomot. 3. (reg.; despre firele de ață) a se rupe provocând un sunet caracteristic. 4. (reg.; despre bibilici) a produce sunetul caracteristic speciei.

pâcăí, pâcăiesc, (pâcâi), vb. intranz. – 1. A ticăi: „Așa că, tare s-a mirat de drăcia asta, care tot pâcăia...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 288). 2. A pufăi. – Din pâc (onomatopee) + suf. -ăi (DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Păcăi
Păcăi nume propriu
nume propriu (I3)
  • Păcăi
Intrare: pâcâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pâcâi
  • pâcâire
  • pâcâit
  • pâcâitu‑
  • pâcâind
  • pâcâindu‑
singular plural
  • pâcâie
  • pâcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pâcâi
(să)
  • pâcâi
  • pâcâiam
  • pâcâii
  • pâcâisem
a II-a (tu)
  • pâcâi
(să)
  • pâcâi
  • pâcâiai
  • pâcâiși
  • pâcâiseși
a III-a (el, ea)
  • pâcâie
(să)
  • pâcâie
  • pâcâia
  • pâcâi
  • pâcâise
plural I (noi)
  • pâcâim
(să)
  • pâcâim
  • pâcâiam
  • pâcâirăm
  • pâcâiserăm
  • pâcâisem
a II-a (voi)
  • pâcâiți
(să)
  • pâcâiți
  • pâcâiați
  • pâcâirăți
  • pâcâiserăți
  • pâcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • pâcâie
(să)
  • pâcâie
  • pâcâiau
  • pâcâi
  • pâcâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pâcăi
  • pâcăire
  • pâcăit
  • pâcăitu‑
  • pâcăind
  • pâcăindu‑
singular plural
  • pâcăie
  • pâcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pâcăi
(să)
  • pâcăi
  • pâcăiam
  • pâcăii
  • pâcăisem
a II-a (tu)
  • pâcăi
(să)
  • pâcăi
  • pâcăiai
  • pâcăiși
  • pâcăiseși
a III-a (el, ea)
  • pâcăie
(să)
  • pâcăie
  • pâcăia
  • pâcăi
  • pâcăise
plural I (noi)
  • pâcăim
(să)
  • pâcăim
  • pâcăiam
  • pâcăirăm
  • pâcăiserăm
  • pâcăisem
a II-a (voi)
  • pâcăiți
(să)
  • pâcăiți
  • pâcăiați
  • pâcăirăți
  • pâcăiserăți
  • pâcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pâcăie
(să)
  • pâcăie
  • pâcăiau
  • pâcăi
  • pâcăiseră
păcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pâcâi pâcăi păcăi popular

  • 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fuma pufăi (vb.) pâșcâi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd era vreme rea, stătea cu nasu-n spuză și pîcîia din lulea. SADOVEANU, O. III 544.
      surse: DLRLC
    • Își îndopă pipa din nou, aprinse, începu să pîcîie, cu vădite semne de satisfacție. C. PETRESCU, A. 409.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pâlpâi

etimologie:

  • Pâc + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98