pavă¹ sf vz palhă²

pavă^2[1] sf vz pavea

PAVĂ, pave, s. f. (Popular) Petic de pînză, postav etc., pătrat sau rombic, pus la răscroială pentru a lărgi mînecile unei cămăși. Pentru ca cămașa să nu fie strîmtă subsioară, i se pune o pavă. PAMFILE, I. C. 352.

pavă f. Mold. Tr. clin la încheierea de subțioară a cămășii, a sumanului, etc. [Ung. PÁHA].

pávă f., pl. e saŭ păvĭ (rut. páha, páhva, rus. pahá, pol. pacha, ung. páha, pálha și pálla, supsuoară, pavă). Petecu de la supsuoara cămășiĭ orĭ sumanuluĭ. – Dim. păviță, pl. e.

pahă sf vz palhă²

palăhă sf vz palhă¹

palhă¹ sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: ~lăhă / Pl: ~he, ~huri, pălhi / E: nct] (Reg) Pală¹ (3).

palhă² sf [At: KLEIN, D./ V: ~lvă, pahă, pavă / Pl: ~he / E: mg pálha] (Reg) Petic de forma unui pătrat sau a unui romb pus la răscroiala de la subsoara cămășilor țărănești, pentru a le da lărgime Si: (reg) pălăcrinț Vz clin.

palvă sf vz palhă²

pava^[1] vt [At: FILIMON, O. I, 265 / Pzi: ~vez / E: fr paver] (Fșa; c. i. șosele, curți) A acoperi cu pavaj (2) Si: (înv) a pavelui, (îvr) a pavela Vz pietrui. corectat(ă)

pavea sf [At: (a. 1835) URICARIUL VIII, 132/19 /V: (înv) ~ală, pava^[1] / Pl: ~ele / E: fr pavé] 1 (Mpl) Bucată, de formă cubică, prismatică etc. de piatră, de lemn, mai rar de beton, de cărămidă etc. folosită la executarea unui pavaj. 2 (Îe) A bate (sau a număra) ~le A umbla fără nici un rost Si: a umbla creanga. 3 (Lsg; iuz) Pavaj (2). 4 (Îvr) Impozit, taxă pe care o plătea un proprietar pentru construirea sau întreținerea pavajului (2).

paveală sf vz pavea

PAVA, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi o curte, o stradă etc. cu pavaj. În piața mare, pavată cu pietre rotunde de rîu, zări un șir... de soldați. DUMITRIU, F. 113. Pe aceste uliți rău pavate sună pasul meu nepăsător. BENIUC, V. 59. Acum e o stradă pavată cu granit și e linie de tramvai. C. PETRESCU, C. V. 225.

PAVEA, pavele, s. f. 1. Bucată de piatră, de lemn etc. de formă aproape cubică sau prismatică, folosită la executarea pavajelor. Deodată se aude troscotul unei birje care zdrobește pavelele stradei. HASDEU, I. V. 159. Dînd peste trăsuri, încurcîndu-se în pavelele și butucii cu care era podit Iașul, se părea o stafie. RUSSO, O. 48. ◊ Expr. A număra pavelele = a umbla fără rost. Cîteodată, cînd sînt fără treabă, îmi place a lăinici pe ulițe sau – cum se zice – a număra pavelele. NEGRUZZI, S. I 320. 2. (Rar) Pavajul cu care este acoperită o curte sau o stradă. Un duruit de trăsură cutremură paveaua lăuntrică a mînăstirii, tocmai cînd ieșeam afară din odaie. HOGAȘ, DR. 258. Mi-am zdruncinat șelile prin droșce pe paveaua noastră. ALECSANDRI, T. 1012. Pe paveaua sunătoare Treci, tovarăș avînd numai al tău cîne. NEGRUZZI, S. II 92.

PAVA vb. I. tr. A acoperi cu pavaj (o stradă, o curte etc.). [< fr. paver].

PAVA vb. tr. a acoperi cu pavaj. (< fr. paver)

PAVEA s. f. bloc, bucată de piatră, de cărămidă sau lemn, cubică, pentru pavaje. (< fr. pavé)

A PAVA ~ez tranz. (străzi, piețe, curți etc.) A acoperi cu pavaj; a pardosi. /<fr. paver

PAVEA ~ele f. Bloc de material dur (piatră, cărămidă, lemn etc.) folosit la executarea pavajelor. /<fr. pavé

pavà v. a pardosi, a așterne cu piatră, etc.

paveà f. Mold. pavaj: pavèle de piatră sau de brad.

*paveá f., pl. ele (fr. pavé). Mold. Barb. Pavaj.

*pavéz v. tr. (fr. paver, d. pavement, paviment; lat. pavimentum, d. pavire, a bătăturĭ. V. pămînt, paviment). Petruĭesc, aștern pe un drum petre, asfalt, lemn ca să nu se facă noroĭ saŭ colb. – Și paveluĭesc (Mold. Vulg.).

pava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pavez, 3 pavează; conj. prez. 1 sg. să pavez, 3 să paveze

pavea s. f., art. paveaua, g.-d. art. pavelei; pl. pavele

pava (a ~) vb., ind. prez. 3 pavează

pavea (înv.) s. f., art. paveaua, g.-d. art. pavelei; pl. pavele, art. pavelele

pava vb., ind. prez. 1 sg. pavez, 3 sg. și pl. pavează

pavea s. f., art. paveaua, g.-d. art. pavelei; pl. pavele

PALHĂ s. v. pală.

PAVA vb. a pietrui, (reg.) a pietrelui, a pietrici, (Transilv. și Maram.) a floștori, (înv.) a pavelui. (A ~ strada.)

PAVEA s. v. caldarâm, pavaj.

palhă s. v. PALĂ.

PAVA vb. a pietrui, (reg.) a pietrelui, a pietrici, (Transilv. și Maram.) a floștori, (înv.) a pavelui. (A ~ strada.)

pavea s. v. CALDARÎM. PAVAJ.

A pava ≠ a depava

pavă (pave), s. f. – Clin la subsuoara mînecii de la ie. – Var. pahă. Pol. pacha, rut., rus. paha (Tiktin), cf. mag. páhac (Cihac, II, 520), mag. pálha (Candrea).

pavea (pavele), s. f. – Piatră de pavaj. Fr. pavé. – Der. pava, vb., din fr. paver; pavaj, s. n., din fr. pavage; pavela (var. pavelui), vb. (Mold., a pava, a pietrui), de la pl. pavele; paviment, s. n., din lat. pavimentum (sec. XIX), cf. pămînt.

pavă, pave, s.f. (reg.) clin la încheierea de la subțioara cămășii, a sumanului.

palhă², palhe, s.f. (reg.) petec pătrat sau rombic pus la subsoara cămășilor țărănești pentru a le da lărgime; clin, pălăcrinț.

Hell is paved with good intentions (engl. „Iadul e pavat cu intenții bune”) -Sensul acestei expresii este că bunele intenții nu sînt nici o scuză pentru faptele rele, căci și iadul (simbol superlativ al răului și al suferinței), invocînd explicația că pedepsele crunte aplicate acolo ar fi sancțiuni juste și meritate pentru păcatele și nelegiuirile făptuite pe pămînt, s-ar putea lăuda astfel că e „pardosit cu intenții bune”. Această izbutită imagine aparține criticului englez Samuel Johnson care a scris „Viața poeților englezi”, și fraza se află în „Viața lui Boswell”, datînd din anul 1775. Paternitatea nu-i totuși întreagă a lui, deoarece ideea se găsește și într-o lucrare mai veche (Iacula prudentum) de George Herbert (1633), dar altfel exprimată: „ladul e plin de bune păreri și dorinți”. Johnson însă a sprijinit ideea cu o formulare atît de plastică, încît stă în picioare de aproape două veacuri. Expresia, încetățenită în numeroase graiuri, circulă azi mai frecvent în versiunea ei franceză: „Lenfer est pavé de bonnes intentions.” LIT.