4 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

pârât2, ~ă [At: CORESI, EV. 137 / Pl: ~âți, ~e / E: pârî] 1-2 smf, a (Jur) (Persoană) împotriva căreia își îndreaptă reclamantul, în procesul civil, plângerea, cererea Si: reclamat. 3-4 smf, a (Om) învinuit de ceva. 5 a Căruia i se prezintă în mod tendențios faptele, exagerând sau mințind, cu intenția de a provoca sancționarea sa. 6 a Care este bârfit cu intenția de a fi discreditat. 7 a Al cărui secret este dezvăluit de cineva. 8 a Denunțat.

pârât1 sn [At: DLR / Pl: ~uri / E: pârî] 1-9 Pârâre (1-9). 10 Denunțare.

PÂRÂT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Împotriva căruia a fost înaintată o pâră. /v. a pârî

PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

pârî [At: COD. VOR. 2/25 / V: (înv) părî, ~ri / Pzi: ~răsc / E: slv пьрѣти] 1 vrr (Înv) A avea o dispută cu cineva pentru ceva. 2 vrr (Înv) A se certa învinuindu-se reciproc. 3 vrr (Îrg) A fi în proces cu cineva. 4 vt(a) (Înv) A nu recunoaște fapta incriminată. 5 vt(a) (Înv) A contesta adevărul acuzației. 6 vt (Îrg; cu determinările „la județ”, „la judecător”) A chema în judecată, a reclama în fața justiției. 7 vi (Îvr) A revendica în baza unui drept. 8 vt(a) A se plânge de faptele cuiva Si: a acuza, a învinui. 9 vt A arăta în mod răutăcios și tendențios faptele cuiva, exagerând sau mințind. 10 vt A vorbi pe cineva de rău. 11 vt A trăda pe cineva. 12 vt A denunța.

PÎRÎ́, pîrăsc, vb. IV. Tranz. 1. A arăta în mod răutăcios faptele unei persoane, a acuza, a se plînge de cineva; a da pe față, a spune (pe cineva) ia... a denunța, a reclama. Cîțiva [elevi] din a patra fumau și se lăsau șantajați de alții care le cereau țigări, că altfel îi pîrăsc. PAS, Z. I 113. Ceilalți s-au vorbit între dînșii să dea jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. 2. (Învechit și popular) A chema (pe cineva) în judecată, a intenta (cuiva) proces. Lupul te pîrăște, lupul te judecă, se zice despre judecătorii puternici, interesați și nedrepți. – Prez. ind. pers. 3 și: pîriiește. - Variantă: (Transilv.) pîrăí (REBREANU, R. I 256, RETEGANUL, P. IV 13) vb. IV.

PÎRÎ́T, -Ă, pîrîți, -te, adj. Învinuit, învinovățit; acuzat, inculpat. (Substantivat) Pîrîtul trebuie să se ducă la tîrg, să-și caute avocat. STANCU, D. 258.

A PÂRÎ ~ăsc tranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acțiuni reprobabile ținute în taină, dând în vileag, cu intenții rele (în fața unor persoane sau organe oficiale); a denunța; a declara. /<sl. p[â]rĕti

pârî v. 1. a acuza; 2. a denunța [Slav. PRĬETI].

pîrắsc, a -î́ v. tr. (din vechî́u pîrésc, a pîri, d. vsl. prĭeti, pĭrĭeti, a se certa. Cp. cu dirăsc, tîrăsc, vîr). Acuz. Denunț. V. refl. Mă cert, mă cĭorovoĭesc. Duc proces, mă judec.

pîrî́t, -ă adj. și s. Care e pîrît (acuzat), chemat în judecată în chestiunĭ civile. V. inculpat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârât adj. m., s. m., pl. pârâți; f. sg. pârâtă, pl. pârâte

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pârá; conj. prez. 3 sg. și pl. pâráscă

arată toate definițiile

Intrare: pârât (adj.)
pârât1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârât
  • pârâtul
  • pârâtu‑
  • pârâ
  • pârâta
plural
  • pârâți
  • pârâții
  • pârâte
  • pârâtele
genitiv-dativ singular
  • pârât
  • pârâtului
  • pârâte
  • pârâtei
plural
  • pârâți
  • pârâților
  • pârâte
  • pârâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: pârât (denunțare)
pârât3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârât
  • pârâtul
plural
  • pârâturi
  • pârâturile
genitiv-dativ singular
  • pârât
  • pârâtului
plural
  • pârâturi
  • pârâturilor
vocativ singular
plural
Intrare: pârât (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârât
  • pârâtul
  • pârâtu‑
plural
  • pârâți
  • pârâții
genitiv-dativ singular
  • pârât
  • pârâtului
plural
  • pârâți
  • pârâților
vocativ singular
  • pârâtule
  • pârâte
plural
  • pârâților
Intrare: pârî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârî
  • pârâre
  • pârât
  • pârâtu‑
  • pârând
  • pârându‑
singular plural
  • pârăște
  • pâraște
  • pârâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârăsc
(să)
  • pârăsc
  • pâram
  • pârâi
  • pârâsem
a II-a (tu)
  • pârăști
(să)
  • pârăști
  • pârai
  • pârâși
  • pârâseși
a III-a (el, ea)
  • pârăște
  • pâraște
(să)
  • pârască
  • pâra
  • pârî
  • pârâse
plural I (noi)
  • pârâm
(să)
  • pârâm
  • pâram
  • pârârăm
  • pârâserăm
  • pârâsem
a II-a (voi)
  • pârâți
(să)
  • pârâți
  • pârați
  • pârârăți
  • pârâserăți
  • pârâseți
a III-a (ei, ele)
  • pârăsc
(să)
  • pârască
  • pârau
  • pârâ
  • pârâseră
părî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pâri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pârât, -ă pârâtă

etimologie:

  • vezi pârî
    surse: DEX '98 DEX '09

pârî părî pâri

  • comentariu Este folosit și absolut.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 1. A se plânge de faptele cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: reclama attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cîțiva [elevi] din a patra fumau și se lăsau șantajați de alții care le cereau țigări, că altfel îi pîrăsc. PAS, Z. I 113.
      surse: DLRLC
    • Ceilalți s-au vorbit între dînșii să dea jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: denunța
  • 2. învechit A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Lupul te pârăște, lupul te judecă, se zice despre judecătorii puternici, interesați și nedrepți.
      surse: DLRLC

etimologie: