18 definiții pentru otpust
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OTPÚST, otpusturi, s. n. (Înv. și pop.; în Biserica ortodoxă) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei; p. ext. sfârșitul slujbei religioase. ◊ Expr. A-și da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). – Din sl. otŭpustŭ, rus. otpusk.
otpust1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 67r/14 / V: opuscă, ~scă sf, op~, ~sc sn / A: (rar) otpust / E: slv отъпоустъ, rs отпуск] 1 (Îvp; în ritul ortodox) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei. 2 (Pex) Sfârșit al slujbei religioase. 3 (Îe) A da (cuiva) ~ul A ucide pe cineva. 4 (Îe) A-și da ~ul A muri. 5 (Înv; îf otpust) Concediu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OTPÚST, otpusturi, s. n. (Înv. și pop.; în biserica ortodoxă) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei; p. ext. sfârșitul slujbei religioase. ◊ Expr. A-și da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). – Din sl. otŭpustŭ, rus. otpusk.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OTPÚST, otpusturi, s. n. (Învechit) Formulă sacramentală pe care o rostea preotul la sfîrșitul slujbei bisericești. ◊ Expr. A-și da otpustul = a muri. Pe cînd răsărea luna, tata întîi, și mama îndată după el, și-au dat otpustul. CARAGIALE, O. III 30. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OTPÚST ~uri n. înv. bis. 1) Binecuvântarea preotului la încheierea slujbei religioase. 2) Sfârșitul slujbei religioase. ◊ A da cuiva ~ul a omorî, a ucide pe cineva. A-și da ~ul a muri. /<sl. otupustu, rus. otpusk
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
otpust n. rugăciune zisă cu voce înnaltă la sfârșitul unui serviciu divin; a da otpustul, a pune la cale; a-și da otpustul, a-și da ultima suflare: tata dintâi și mama îndată după el și-a dat otpustul CAR. [Slav. OTŬPUSTŬ, demisiune].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
otpúst și opúst n., pl. urĭ (vsl. otŭpustŭ, trimetere, lăsare, ĭertare, d. otŭ-pustiti, a trimete, a lăsa, a ĭerta, pustiti, a trimete, pustŭ, pustiŭ. V. opust, năpustesc). Rar. Sfîrșitu liturghiiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
opuscă sf vz otpust1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
opust2 sn vz otpust1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
otpusc sn vz otpust1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
otpuscă sf vz otpust1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
otpust (înv., pop.) s. n., pl. otpusturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
otpust (înv., pop.) s. n., pl. otpusturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
otpúst s. n., pl. otpústuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OTPÚST s. (BIS.) (rar) apolis.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OTPUST s. (BIS.) (rar) apolis.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
otpúst, otpústuri, s.n. (înv. și pop.) 1. sfârșitul liturghiei (slujbei religioase); (expr.) a-și da otpustul = a muri. 2. (la pl.) concediu.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
otpúst, otpusturi s. n. (În Bis. ortodoxă) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei religioase; p. ext. sfârșitul slujbei religioase; apolis. [Var.: opúst, otpúsc s. n.] – Din sl. otŭpustŭ.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
otpust, otpusturisubstantiv neutru
- 1. Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei. DEX '09 DLRLCsinonime: apolis
- 1.1. Sfârșitul slujbei religioase. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- otŭpustŭ DEX '98 DEX '09
- otpusk DEX '98 DEX '09