OTPUST, otpusturi, s. n. (Învechit) Formulă sacramentală pe care o rostea preotul la sfîrșitul slujbei bisericești. ◊ Expr. A-și da otpustul = a muri. Pe cînd răsărea luna, tata întîi, și mama îndată după el, și-au dat otpustul. CARAGIALE, O. III 30. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva).