ost sn [At: SP I, pref 5/14 / Pl: ~uri / E: ger Ost(en)] (Trs; înv) Est.

-OST elem. oste(o)-.

nord-est sns [At: I. GOLESCU, C. / E: fr nord + est] 1 Punct cardinal secundar situat la distanță egală, între nord și est Si: (înv) nord-ost (1). 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unei regiuni etc. așezată, în raport cu un punct, o regiune etc. spre nord-est (1) Si: (înv) nord-ost (2).

nord-ost sns [At: AR (1830), 34¹/42 / E: ger Nord-Ost] (Înv) 1-2 Nord-est (1-2).

oste²- ec vz osteo-

osteo- [At: DN³ / P: ~te-o / V: oste- / E: fr ostéo-, it osteo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Os. 2 Osos.

sud-est sns [At: AMFILOHIE, G. 18/6 / E: fr sud-est] 1 Punct cardinal secundar situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud² și est. 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări, a unui oraș etc. așezată între sud² și est în raport cu un punct, o regiune etc. Si: (îvr) sud-ost.

sud-ost sns [At: LAURIAN, M. IV, 202/17 / E: ger Süd-Ost] (Îvr) Sud-est (2).

NORD-EST s. n. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și est; parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări etc., așezată între nord și est.

SUD-EST s. n. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și est; parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și est.

NORD-EST s.n. Punct cardinal secundar, situat la distanță egală de nord și de est; regiune, ținut etc. din această parte. [< fr. nord-est].

OSTE- v. osteo-.

OSTEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „os”, „osos”. [Pron. -te-o-, var. oste-. / < fr. ostéo-, it. osteo-, cf. gr. osteon].

SUD-EST s.n. Punct cardinal secundar, situat între sud și est; regiune situată între sud și est. [Cf. fr. sud-est].

NORD-EST s. n. punct cardinal secundar, la distanță egală de nord și de est. (< fr. nord-est.)

OSTEO- elem. oste(o)-.

OSTE(O)-, -OST elem. „os, osos”. (< fr. osté/o/-, -oste, cf. gr. osteon)

SUD-EST s. n. punct cardinal secundar, între sud și est. (< fr. sud-est)

Nord-Est n. punct situat la egală distanță între E. și N.

sud-est n. direcțiune situată între S. și E.

sud-est n. Loc orĭ direcțiune între sud și est.

ost (înv.) s. n., pl. osturi

ost (înv.) s. n., pl. osturi

ost s. n., pl. osturi

nord-est (punct cardinal) s. n.; abr. N-E

+Nord-Est (zonă geografică) s. propriu n.

+Sud-Est (zonă geografică) s. propriu n.

sud-est (punct cardinal) s. n.; abr. S-E

nord-est s. n.; abr. N-E

sud-est s. n.; abr. S-E

nord-est s. n., simb. N-E

sud-est s. n., simb. S-E

nord-est

sud-est

Nord-Est, Nord-Vest (abreviat: N.-E., N.-V.).

Sud-Est; abreviat: S.-E.

-OST „os, cartilaj”. ◊ gr. osteon „os” > fr. -oste, germ. -ost > rom. -ost.

OSTE-, v. OSTEO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere de oase; sin. osteodinie; ~odinie (v. -odinie), s. f., ostealgie*.

OSTEO- „os, cartilaginos”. ◊ gr. osteon „os” > fr. ostéo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. osteo-. □ ~artropatie (v. artro-, v. -patie), s. f., afecțiune a extremităților osoase ale unei articulații; ~artrotomie (v. artro-, v. -tomie), s. f., operație de rezecție a extremității articulare a unui os; ~blast (v. -blast), s. n., celulă osoasă tînără care produce oseina; sin. osteoplast; ~campsie (v. -campsie), s. f., curbare a oaselor; ~cit (v. -cit), s. n., celulă osoasă în stadiul matur; ~clast (v. -clast), s. n., 1. Tip de celulă osoasă. 2. Instrument chirurgical folosit la sfărîmarea unor oase; ~clazie (v. -clazie), s. f., 1. Intervenție chirurgicală care necesită sfărîmarea anumitor oase. 2. Proces de resorbție osoasă, datorită osteocitelor; ~condrodistrofie (v. condro-, v. dis-, v. -trofie), s. f., osteocondropatie*; ~condropatie (v. condro-, v. -patie), s. f., proces de necrozare a unei porțiuni dintr-o apofiză sau epifiză; sin. osteodistrofie; ~deză (v. -deză), s. f., suprimare chirurgicală a unei articulații calcaneo-cuboidiene cu fragment de transplant tibial; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., afecțiune osoasă caracterizată prin modificarea formei, mărimii, consistenței sau creșterii osului; ~fit (v. -fit), s. n., proliferare anormală de țesut osos în apropierea unei inflamații; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv care transmite sunetele exterioare în urechea internă; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce țesut osos; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a țesutului osos; sin. osteogenie; ~genie (v. -genie₁), s. f., osteogeneză*; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a oaselor; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., Asemănător osului. 2. s. n., Matrice hialină tînără a osului, în care se depozitează sărurile de calciu; ~lepis (v. -lepis), s. m., pește fosil cu solzi rombici groși; ~lit (v. -lit₁), s. n., os fosil petrificat; ~liză (v. -liză), s. f., 1. Proces de distrugere a țesutului osos. 2. Imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în osteologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul sistemului osos; sin. scheletologie (1); ~malacie (v. -malacie), s. f., ramolire a scheletului; ~mielodisplazie (v. mielo-, v. dis-, v. -plazie), s. f., degenerare a țesutului hematopoietic din măduva oaselor; ~mieloscleroză (v. mielo-, v. -scleroză), s. f., boală malignă a măduvei osoase, în care activitatea hematopoietică este redusă pînă la dispariție; ~necroză (v. -necroză), s. f., moarte celulară a țesutului osos; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile sistemului osos; ~plast (v. -plast), s. n., osteoblast*; ~plastie (v. -plastie), s. f., restabilire pe cale chirurgicală a unui os distrus; ~plazie (v. -plazie), s. f., neoformație osoasă netipică; ~poichilie (~poikilie) (v. -poichilie), s. f., maladie prezentînd la examenul radiologic al spongioasei numeroase zone bine delimitate de condensare osoasă; sin. boala oaselor pătate; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., maladie caracterizată prin condensarea țesutului osos; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat la secționarea oaselor; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui os; ~tomoclazie (v. tomo-, v. -clazie), s. f., operație chirurgicală de corectare a diformității unui os prin osteotomie parțială; ~trib (v. -trib), s. n., instrument chirurgical utilizat pentru zdrobirea oaselor; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe) care se fixează electiv pe oase.

ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ DE STUDII SUD-EST EUROPENE (A.I.S.S.E.E.), organism științific neguvernamental, creat din inițiativa României, în 1963, cu sediul la București. Are ca scop promovarea studiilor din sud-estul european în domeniul științelor umanistice. Publică un buletin.

ASOCIAȚIA NAȚIUNILOR DIN ASIA DE SUD-EST (în engl.: Association of South-East Asian Nations – ASEAN, organizație guvernamentală regională, cu sediul la Jakarta, creată în 1967 la Bangkok, în scopul dezvoltării cooperării politice și economice între statele membre. Membri fondatori: Filipine, Indonezia, Malaysia, Singapore și Thailanda (în 1984 aderă și Sultanatul Brunei).

ORGANIZAȚIA TRATATULUI ASIEI DE SUD-EST (S.E.A.T.O.; în engl.: South Est Asia Treaty Orgnization – S.E.A.T.O.), organizație guvernamentală regională (bloc politico-militar), creată la Manila (Filipine), la 8 sept. 1954, în scopul dezvoltării capacității de apărare individuală și colectivă a statelor membre. A avut 8 state membre: Australia, Filipine, Franța, Marea Britanie, Noua Zeelandă, Pakistan (până în 1972), S.U.A. și Thailanda. Organizația s-a autodizolvat în 1975.

PASAJUL DE NORD-EST v. Marele Drum Maritim de Nord.

REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES [revü dez etüd süd-est öropeén], revistă editată de Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. Apare la București, de patru ori pe an, începând cu 1963. Este succesoarea publicației „Revue Historique du Sud-Est Europeén”.

REVUE HISTORIQUE DU SUD-EST EUROPEÉN [revü istorík dü süd-est öropeén], revistă apărută la București (1914-1946). Întemeiată și condusă până în 1940 de Nicolae Iorga, a publicat articole și studii privind istoria popoarelor din SE Europei, scrise în cea mai mare parte de directorul ei, Nicolae Iorga.

OST s. v. est, orient, răsărit.

ost s. v. EST. ORIENT. RĂSĂRIT.

NORD-EST s. (GEOGR.) (înv.) nord-ost.

NORD-OST s. v. nord-est.

SUD-EST s. (GEOGR.) (înv.) sud-ost.

SUD-OST s. v. sud-est.

NORD-EST s. (GEOGR.) (înv.) nord-ost.

nord-ost s. v. NORD-EST.

SUD-EST s. (GEOGR.) (înv.) sud-ost.

sud-ost s. v. SUD-EST.