8 definiții pentru ost (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OST, osturi, s. n. (Înv.) Est, răsărit. Din osturi bate crivăț. – Din germ. Ost(en).

OST, osturi, s. n. (Înv.) Est, răsărit. Din osturi bate crivăț. – Din germ. Ost(en).

ost sn [At: SP I, pref 5/14 / Pl: ~uri / E: ger Ost(en)] (Trs; înv) Est.

nord-ost sns [At: AR (1830), 341/42 / E: ger Nord-Ost] (Înv) 1-2 Nord-est (1-2).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ost (înv.) s. n., pl. osturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OST s. v. est, orient, răsărit.

Intrare: ost (s.n.)
ost1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ost
  • ostul
  • ostu‑
plural
  • osturi
  • osturile
genitiv-dativ singular
  • ost
  • ostului
plural
  • osturi
  • osturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ost, osturisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.