2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSEBÍT, -Ă, osebiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Deosebit, diferit. ◊ Loc. prep. Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi.

OSEBÍT, -Ă, osebiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Deosebit, diferit. ◊ Loc. prep. Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi.

osebit, ~ă [At: (a. 1702) GCR I, 344/26 / V: (îrg) osib~, us~ / Pl: ~iți, ~e / E: osebi2] (Înv) 1 a (Pop) Despărțit. 2 a (Pop) Izolat. 3 a (Reg) Împărțit. 4 a (Reg) Ales. 5 a Îndepărtat. 6 a Deosebit. 7 a Diferențiat. 8 a Exceptat. 9 a (Rar) Distrus. 10 a Divers. 11 a Special. 12 a Remarcabil. 13 av În afară de aceasta. 14 av În special Si: îndeosebi. 15 av (Îlpp) ~ de... (sau, rar, dintre...) În afară de...

OSEBÍT1 adv. (Arhaizant și popular; mai ales în loc. prep.) Osebit de... = în afară de..., pe lîngă... Osebit de aceasta, mai veniră la mine doi creștini. GALACTION, O. I 257. Pe cît putea coprinde ochiul, nu se mai zărea împrejur nici o viață, osebit numai de vulturi care da roată pe cer. ODOBESCU, S. III 277. Abia se suise pe tron și primi silnice porunci... pentru plata darurilor obicinuite, osebit de alte cereri cu totul împrotivnice făgăduințelor date. NEGRUZZI, S. II 140. – Variantă: (învechit) usăbít (GORJAN, H. IV 37) adv.

OSEBÍT2, -Ă, osebiți, -te, adj. (Învechit și popular) Care este altfel, care nu e asemenea (cu altul); deosebit (1), diferit. Scria «sară» în trei osebite feluri. NEGRUZZI, S. I 6. 2. Care iese din comun, ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. Cu osebită dragoste... se roagă să nu fie uitată, căci are nevoie de sfaturile dumisale. SADOVEANU, J. 504. Să-l poată-nvăța carte cu vrun metod osebit. PANN, P. V. II 6. Dacă macar firea... l-ar fi împodobit cu vremi osebit dar. DRĂGHICI, R. 5.

OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.

OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.

osebi2 [At: PSALT. 208 / V: (reg) us~, osibi, usibi / Pzi: ~besc / E: slv осєбити, особити (сѧ)] (Înv) 1-2 vtr (Pop) A (se) despărți. 3-4 vtr (Pop) A (se) izola. 5 vr (Reg) A se împărți. 6 vt (Reg) A alege. 7 vt (Reg) A îndepărta. 8-9 vtr (Pop) A (se) deosebi. 10 vt (Pop) A lăsa deoparte Si: a excepta.

osibit, ~ă a, av vz osebit

OSEBÍ, osebesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) 1. A diferenția, a deosebi (1). (Refl.) Ali se osebește în totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96. Eu sînt simțirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176. 2. A despărți, a separa, a izola; a împărți, a divide. Împăratu-i osebi, Ca să-i bage cîte unul în persoană a vorbi. PANN, N. H. 72. ◊ Refl. Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală (miliție). BĂLCESCU, O. I 117. 3. A excepta. N-aveau dreptul... d-a fi osebiți din legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II 14. Toți. făr-a osebi pe unii, Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285. – Variantă: (învechit) usebí (GORJAN, H. IV 155) vb. IV.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

osebí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebésc, imperf. 3 sg. osebeá; conj. prez. 3 să osebeáscă

osebí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebésc, imperf. 3 sg. osebeá; conj. prez. 3 sg. și pl. osebeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSEBÍT adj. v. anume, anumit, aparte, deosebit, despărțit, diferit, distinct, divers, felurit, izolat, neobișnuit, răzlețit, separat, special, variat.

OSEBÍT adv. v. chiar, îndeosebi, tocmai.

osebit adv. v. CHIAR. ÎNDEOSEBI. TOCMAI.

osebit adj. v. ANUME. ANUMIT. APARTE. DEOSEBIT. DESPĂRȚIT. DIFERIT. DISTINCT. DIVERS. FELURIT. IZOLAT. NEOBIȘNUIT. RĂZLEȚIT. SEPARAT. SPECIAL. VARIAT.

OSEBÍ vb. v. deosebi, desluși, despărți, diferenția, discerne, discrimina, distinge, izola, separa.

osebi vb. v. DEOSEBI. DESLUȘI. DESPĂRȚI. DIFERENȚIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. IZOLA. SEPARA.

Intrare: osebit
osebit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osebit
  • osebitul
  • osebitu‑
  • osebi
  • osebita
plural
  • osebiți
  • osebiții
  • osebite
  • osebitele
genitiv-dativ singular
  • osebit
  • osebitului
  • osebite
  • osebitei
plural
  • osebiți
  • osebiților
  • osebite
  • osebitelor
vocativ singular
plural
usăbit adverb
adverb (I8)
  • usăbit
Intrare: osebi (vb.)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osebi
  • osebire
  • osebit
  • osebitu‑
  • osebind
  • osebindu‑
singular plural
  • osebește
  • osebiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • osebesc
(să)
  • osebesc
  • osebeam
  • osebii
  • osebisem
a II-a (tu)
  • osebești
(să)
  • osebești
  • osebeai
  • osebiși
  • osebiseși
a III-a (el, ea)
  • osebește
(să)
  • osebească
  • osebea
  • osebi
  • osebise
plural I (noi)
  • osebim
(să)
  • osebim
  • osebeam
  • osebirăm
  • osebiserăm
  • osebisem
a II-a (voi)
  • osebiți
(să)
  • osebiți
  • osebeați
  • osebirăți
  • osebiserăți
  • osebiseți
a III-a (ei, ele)
  • osebesc
(să)
  • osebească
  • osebeau
  • osebi
  • osebiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usebi
  • usebire
  • usebit
  • usebitu‑
  • usebind
  • usebindu‑
singular plural
  • usebește
  • usebiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usebesc
(să)
  • usebesc
  • usebeam
  • usebii
  • usebisem
a II-a (tu)
  • usebești
(să)
  • usebești
  • usebeai
  • usebiși
  • usebiseși
a III-a (el, ea)
  • usebește
(să)
  • usebească
  • usebea
  • usebi
  • usebise
plural I (noi)
  • usebim
(să)
  • usebim
  • usebeam
  • usebirăm
  • usebiserăm
  • usebisem
a II-a (voi)
  • usebiți
(să)
  • usebiți
  • usebeați
  • usebirăți
  • usebiserăți
  • usebiseți
a III-a (ei, ele)
  • usebesc
(să)
  • usebească
  • usebeau
  • usebi
  • usebiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

osebit usăbit învechit popular

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Scria «sară» în trei osebite feluri. NEGRUZZI, S. I 6.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune prepozițională Osebit de... = în afară de..., pe lângă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Osebit de aceasta, mai veniră la mine doi creștini. GALACTION, O. I 257.
        surse: DLRLC
      • Pe cît putea coprinde ochiul, nu se mai zărea împrejur nici o viață, osebit numai de vulturi care da roată pe cer. ODOBESCU, S. III 277.
        surse: DLRLC
      • Abia se suise pe tron și primi silnice porunci... pentru plata darurilor obicinuite, osebit de alte cereri cu totul împrotivnice făgăduințelor date. NEGRUZZI, S. II 140.
        surse: DLRLC
      • comentariu DLRLC consideră această locuțiune ca adverb (cu varianta usăbit).
        surse: dexonline
  • 2. Care iese din comun.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ales (adj.) remarcabil 3 exemple
    exemple
    • Cu osebită dragoste... se roagă să nu fie uitată, căci are nevoie de sfaturile dumisale. SADOVEANU, J. 504.
      surse: DLRLC
    • Să-l poată-nvăța carte cu vrun metod osebit. PANN, P. V. II 6.
      surse: DLRLC
    • Dacă macar firea... l-ar fi împodobit cu vreun osebit dar. DRĂGHICI, R. 5.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi osebi
    surse: DEX '98 DEX '09

osebi (vb.) usebi

  • 1. tranzitiv reflexiv învechit popular A (se) diferenția, a (se) deosebi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deosebi (vb.) diferenția 2 exemple
    exemple
    • Ali se osebește în totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96.
      surse: DLRLC
    • Eu sînt simțirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv învechit popular A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide.
    exemple
    • Împăratu-i osebi, Ca să-i bage cîte unul în persoană a vorbi. PANN, N. H. 72.
      surse: DLRLC
    • Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală (miliție). BĂLCESCU, O. I 117.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit A lăsa deoparte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: excepta 2 exemple
    exemple
    • N-aveau dreptul... d-a fi osebiți din legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II 14.
      surse: DLRLC
    • Toți. făr-a osebi pe unii, Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285.
      surse: DLRLC

etimologie: